Da, m-am scufundat. Şi da, am intrat şi în panică. Povestea e simplă. N-am avut nici o treabă până am intrat în apă. Ţinând cont că am probleme cu sinusurile, puţin am intrat în panică. Apoi mi-am revenit. Le-am dat peştilor mâncare din mână şi aşa am aflat că au colţi şi m-am scufundat până la cinci metri. La următoarea scufundare, cea de şapte metri, n-am mai participat, pentru că la prima am reuşit, acolo la cinci metri să mă julesc de o piatră. Şi la cât de sărată e apa aia, puteţi să vă daţi seama cât de rău ustură.
Nu că asta ar fi important. A fost o zi genială. Nu mi-am închipuit vreodată că o să fac aşa ceva. Mai vreauuuuu 😀
Seara am încheiat-o cu nişte chinezi budişti care şi-au băgat tot felul de chestii prin tot felul de locuri. Şi-au spart în cap diverse… Doamne
A, şi să vă spun cum plouă la turci. În primul rând cu tot soarele din lumea. O picătură pe oră, dar toată lumea fuge. De ce? Mai am un “Allah” în program. Damn.
Şi, în sfârşit, mâine ajung şi eu să fac plajă. Nu, poimâine o iau de la capăt cu umblatul.
Oana Stoica Mujea 