Hmmm?!

E clar, de apărut apar cărţi ca ciupercile după ploaie, cu sau fără cacofonie, tot aşa se întâmplă. Trebuie să recunosc că le-am cam pierdut şirul, cel puţin apariţiilor SFFH. Prea multe, prea peste tot, prea îmi fac poftă de citit iar eu abia mai am timp.

 

Nu pot spune că mă întorc cu faţa spre lectură, încă nu mă pot întoarce nici cu ea spre mine. De când am venit toată lumea m-a suprasolicitat, aşa că sunt mai obosită decât în ziua de diving şi mai plouată decât eram la turci la 43 grade. Dar, una peste alta, vorba lui Xreder: „tu mai ştii să scrii?”. Oarecum, trebuie să recunosc. Am idei dar îmi e greu să le pun în practică, ca atunci când am încercat să ridic halterele de 15 kg, pur şi simplu nu s-au mişcat, aşa că am rămas la 7,5. Cu toate că nu mai aveam chef de încă o vacanţă, după trei zile în ţară abia o aştept. Nu pot citi acum, nu ştiu de ce, dar nu mă pot urni. Slavă Domnului că până să plec în vacanţă am citit cam cât citesc alţii într-un an. Aşadar, din punctul ăsta de vedere stau bine.

Dar e greu cu scrisul. O fi el ca mersul pe bicicletă dar eu n-am învăţat niciodată să merg pe ea. Am impresia că mi-am pierdut şi minimul ăla de exerciţiu pe care-l aveam şi dacă mă apuc acum de scris e ca şi cum aş începe de la începutul începutului ceea ce mi se pare îndepărtat şi foarte trist. Aş vrea să dorm, dar n-am timp. De când am venit am căzut la datorie în jurul orei 23 şi am fost în picioare în jurul orei 9, respectiv 7:30 azi.

Heiii, unde dracu’ e viaţa mea de dinainte de vacanţă?