Concluzii în mijlocul săptămânii

Hai că nu o fi chiar mijlocul…

Azi vorbesc mai bine, dar nu suficient de bine.

Am observat încă de aseară, de la emisiunea aia specială de pe Antena 3 că majoritatea PDL-istelor sunt proaste de bubuie. Mă mir că nu a explodat studioul respectiv.

Am ajuns la concluzia că şi răceala îţi oferă oportunităţi: citeşti şi dormi. Ce îşi poate dori un om mai mult?

Cred că nu prea sunt în stare să ajung sâmbătă la Mamaia, dar voi fi obligată 😀

Nu vreau să mai plec de acasă chiar dacă azi mi-au venit biletele. Hei, sunt răcită, lăsaţi-mă în casa mea.

Cititul în timpul răcelii e bun, dar am cam înnebunit cu un Platon. Toată lumea îl invocă de m-am plictisit de el.

E bine şi să scrii pentru că personajele sunt deprimate şi depresive, ceea ce le conferă credibilitate. Să nu uit de nervozitate. Cu toate că eu sunt foarte calmă.

Şi încă o dată, ca să înţelegeţi bine, domniţele astea de la PDL sunt proaste rău. Mai are cineva aceeaşi părere? Bravo vouă!

Şi acum din nou la citit şi dormitat. Vocalize mai târziu, acum nu sunt obosită, am vorbit cu trei oameni la telefon încercând să mă fac înţeleasă că nu pot urla, clar?

La mulţi ani cu întârziere!

Nu am uitat de ziua lui. Crina îmi e martoră că doar eu i-am spus vineri data exactă, aşa că na… Dar n-am vrut nici să-i transimt sms, nici să-i las pe blog. Dar cum să vorbesc când din gâtul meu nu iese decât ceva ce seamănă cu chhhh? O, da, a fost ziua domnului chel cu burtă din cartea mea. Nu contează cine dacă nu ştiţi 😀

Nu îi urez nimic aici, dar nimic, pentru că vreau să-i zic personal. Adică cât de personal se poate prin telefon. Aşa că nu îi urez să fie fericit, să crească mare şi să fie iubit până la adânci bătrâneţi de soaţa lui care-l suportă zilnic.

Să ne fie clar, nu i-am urat nimic!