Oficial…

Aş putea spune că-mi merge bine. Oficial chiar e adevărat, neoficial e o altă poveste. N-am chef să o spun. Spun doar că am revenit la povestirea aia a mea ce face parte din seria „Crime perfecte” şi anume „Dincolo de oglindă”. A doua poveste din serie ar fi „Miercuri o sa mori”. Ambele au teme psihologice puternice şi ceva horror strecurat din întâmplare 😀 Prima are acţiunea în Viena, a doua în Bucureşti. Nu, nu au legătură. Personaje diferite, poveşti diferite. Dar, oarecum, ambele se bazează pe poveşti de dragoste reale şi pe personaje principale bine schiţate într-o nebunie ce s-ar putea să nu fie nebunie. Oamenii mor în cărţile astea, dar nu sunt neapărat crime sau sunt? Habar nu am. Nici măcar n-aş şti să încadrez cărţile astea într-un gen anume. Nu pot să îmi închipui ce le-ar înveli cum trebuie. Poate o simplă colecţie de Literatură ar fi suficientă. Habar nu am.

Dar de un lucru sunt aproape sigură. Azi, pe un ton oficial – hmmm – am fost anunţată că în septembrie o să apară „Regina elfă”. Eeee, prrr… ce entuziastă sunt. Se vede, da?

Important e că până în martie trebuie să termin o altă carte cu Lala, şi trebuie să vă anunţ că m-am schimbat radical. Acţiunea nu se mai petrece în Ibiza, iar cartea va merge foarte mult pe stilul Christie. Aaa, da, acţiunea se va petrece la Bran şi vor fi enorm de multe personaje reale. Da, unele vor muri, altele vor fi cele ce au ucis. Dar sunt sigură că prietenii mei reali se vor amuza, în nici un caz nu se vor supăra. Cred că jumătate din bloggosferă se va aduna. Şi numai prietenii mei cei mai speciali. Aşa că dacă ştiţi că nu sunteţi aşa speciali, nu speraţi şi nu mă mituiţi, nu are sens. Fiţi fericiţi că am un moment de sinceritate maximă. Şi nu, încă nu vă dau nume pentru că n-am chef. Ideea s-a conturat în avion, în drumul spre România. Asta este, Ibiza pe mai târziu. Mai la anul. „Omoară-l pe preşedinte” probabil că va avea locaţia tot în România. Această cartea pe care o am acum în cap se va numi Massage Room. Vă las să vă gândiţi de ce 😀

În momentul ăsta mă chinui cu o piesă de teatru. E culmea. Când închid ochii şi mă gândesc la personaje, la replici, îmi iese de minune, când o pun pe hârtie e un dezastru total. De ce dracu’? sunt absolut nerovoasă din pricina asta. Mă scoate din minţi. Din minţile minţilor. Tot acum lucrez la o mică povestire SF, ştiu, va fi o porcărie, dar mă roade. Se numeşte „Tabăra lui Unu”. Ideea e drăguţă, dar nu îmi iese nici moartă. În fine, vom vedea ce dracu’ va fi. Ce mult înjur azi. Aşa îmi trebuie dacă ies în traficul din Piteşti.

Bine, nu vă mai plictisesc. Mâine vă spun de ce sunt extrem de încrezută, dacă nu uit.

Reclame

Meditaţii matematică

Da, aţi citit bine, nu e nici o păcăleală, vorbim de matematică pură. Vă spun imediat despre ce e vorba, dar tocmai mi-am adus aminte că prin clasa a unsprezecea eram convinsă că voi fi profă de mate. Eram destul de bună la algebră şi geometrie, iar începuturile analizei au fost chiar bune. Pe parcurs m-am pierdut, analiza m-a pierdut. Bine, a fost vina mea, m-a apucat chiulitul şi am pierdut şirul. Pe urmă, nici dracu’ nu m-a mai adus la vreo formă de înţelegere. Şi aşa primul meu vis s-a spulberat.

Îmi plăcea atât de mult încât ştiam şi ceva istorie a matematicii, cum ar fi că osul din Ishango, descoperit de belgianul Jean de Heinzelin de Bracourt în regiunea Ishango, adică Republica Democrată Congo, datează din 20.000 înaintea erei noastre. Acest os, se pare a fi cea mai veche formă de calcul.

Dar nu despre asta e vorba, ci despre un profesor de matematică ce îşi doreşte să muncească. Ce metodă credeţi că a adoptat? Netul, da, aţi ghicit.

Domnul profesor se numeşte Octavian Ghergheli şi cel mai mult pe siteul domniei sale m-a impresionat următoarea frază: „Îţi interzic să refuzi succesul!”.

Poate că eu nu v-am convins, dar or fi copii pe lume care vor să înveţe, aşa că aruncaţi şi voi un ochi pe siteul profesorului Ghergheli pentru a vă face o părere.

 

Şi o să închei lăsându-vă să vă încâlciţi limba. Să trecem de la numere la limbă 😀