O să încep cu ceea ce chiar nu înţeleg. Două persoane îmi spun că au să-mi dea veşti, dar apoi nici una nu mai spune nimic. Nu serios, pot dovedi cu mailuri şi date, adică nu mi-am închipuit. Bine, una din persoane am înţeles-o, vrea să-mi spună personal – şi n-are cum mă părăsi – dar a doua nu a zis nici că personal, nici că altfel. Doar a aruncat aşa o bombă: am să-ti dau o veste.
Sigur că am căutat prin mail să nu se fi pierdut cuvintele pe undeva, dar cred că e una din acele veşti ce trebuie descifrate. Poate că e un indiciu, dar e mult prea subtil pentru mine. Primesc în puii mei vestea aia că mi s-a luat să aştept mail şi telefon şi să mă întreb ce s-o fi întâmpla? Dumnezeule 😀
Mai e ceva ce nu înţeleg, nimeni nu vrea să fie ucis sau să fie criminal în cartea mea. Păi sorry, asta-i viaţa, cineva deja a murit şi nu ţin cont de absolut nimic, mă puteţi da după în judecată că nu o să mă plâng 😀 Sigur că nu va fi ceva foarte prietenos. Sunt 18 personaje reale, total diferite între ele, e imposibil să nu iasă cu scântei, să nu se spună lucruri, să nu se mânjească cu rahat. Iar pe Lala o ştiţi, va contriubui la starea de „bine” 😀 Şi am şi trei personaje surpriză. Unul va fi chiar mascat, nu o să-i dezvălui identitatea nici în carte. Sorry, dar nu. Voi vă puteţi da cu părerea, dar nimeni nu o să recunoască niciodată ;). O, da, sunt şi două capitole aproape scrise. Nu, nu cred că am să vă dezvălui mare lucru, ce mai e până în martie?
Şi al treilea lucru pe care nu-l înţeleg pe ziua de azi: de ce dracu’ peştele ăla beta trebuie să fie aşa de violent la împerechere. Coada betanei a ajuns aproape inexistentă. Mai ho, frate, că nu au intrat zilele în sac 😀
Oana Stoica Mujea 