Comunicat cu copy/paste :D

Lucia Verona anunta!!!

Doamnelor şi domnilor, dragi bloggeri (şi bloggeriţe)

În decembrie se vor împlini 20 de ani de la Revoluţie. Sau evenimente sau lovitură de stat sau „loviluţie” sau cum vreţi să spuneţi. Eu prefer să-i spun revoluţie, pentru că asta, cred eu, a fost: a schimbat sistemul, a schimbat din temelii România.
Dar cum era România de atunci, vă mai amintiţi? Da? Ştiam eu. De aceea m-am gîndit să adun amintirile voastre într-o carte. Nu chiar toate amintirile, ci numai pe cele din perioada dintre 16 şi 25 decembrie 1989. Ce-aţi făcut în zilele acelea? Cînd şi cum aţi auzit despre ce se întîmpla la Timişoara? Dar de baricada de la „Inter”? Ce-aţi simţit atunci, în acele zile?
Recunosc, ideea nu este 100% a mea. Acum două sau trei săptămîni, prietenul şi colegul nostru întru blog Cody a scris pe tema asta… iar eu m-am gîndit imediat la o carte.
Bogdan Hrib de la Editura Tritonic a fost entuziasmat de idee şi va publica volumul, al cărui titlu provizoriu este „10 zile care au schimbat România”. Lansarea va avea loc, fireşte, în luna decembrie.
Cartea va fi coordonată de mine, dar va fi scrisă de noi toţi. Toţi cei care doresc, desigur. Sunt invitaţi toţi bloggerii, indiferent de opiniile lor politice sau de locul în Zelist, toţi care au amintiri din acele zile. Şi cine, în afara celor foarte tineri, nu are amintiri ? Îi invit să scrie şi pe oamenii politici, de orice culoare, care au blog (primul pe listă va fi, cu voia dumneavoastră,
Ion Iliescu

), pe ziarişti, pe scriitori, dar mai ales pe oamenii obişnuiţi, pe cei care nu sunt persoane publice şi pe care nimeni nu i-a întrebat vreodată despre decembrie 1989. A, şi să fie clar: relatările bucureştenilor sau timişorenilor nu mă interesează mai mult decît ale celor care locuiau în alte localităţi. Despre Timişoara şi Bucureşti ştim cîte ceva, dar despre oraşele mici, despre sate, mult mai puţin, aproape nimic. Şi dacă mă gîndesc bine, de ce să ne limităm la bloggeri ? Aveţi cu toţii prieteni, rude, vecini, poate vor să povestească… Dar, atenţie ! Vă rog foarte mult, vreau numai experienţe personale, nu povestiri auzite de la alţii, nu speculaţii, presupuneri, păreri. Încercaţi să vă amintiţi starea de atunci, să scrieţi cu mintea de atunci, aşa cum a fost, aşa cum aţi trăit atunci evenimentele şi nu cum, poate, vedeţi acum lucrurile.
 

O a doua întrebare se referă la cei 20 de ani care au trecut de atunci. Ce-aţi realizat, ce-aţi făcut în aceşti 20 de ani ce nu ar fi fost posibil fără acele zile din decembrie 1989 ?

Sunt sigură că va fi o carte nemaipomenit de interesantă. S-o scriem!

Iată şi cîteva detalii tehnice :
Textele cu răspunsurile la cele două întrebări să nu depăşească 5000 de semne inclusiv spaţiile.
Am creat o adresă de e-mail specială unde puteţi trimite textele: 10zile1989@gmail.com
Puteţi semna cu numele real sau cu pseudonim, vă rog doar să notaţi sub titlu vîrsta (anul naşterii) .

Data limită este 25 septembrie, deci, puneţi-vă pe scris !

Anunțuri

26 comentarii la “Comunicat cu copy/paste :D

  1. Este o idee foarte buna. Din pacate, nu eram inca nascut, sau din fericire. Oricum, ideea cu 20 de ani de la revolutie mi-a saltat si mie in cap. Ma gandeam ca in decembrie sa dau o fuga in Timisoara, daca am unde sta, bineinteles. Ai putea lansa cartea unde altundeva decat acolo? Si asa, as mai aparea la inca o lansare de-a ta. Deci, Timisoara, decembrie. 😀

  2. Acum nu că aş avea ceva împotriva metodei copy/paste, dar crezi că toată lumea ştie de unde ai copiat? :)))))))))))))
    Merci, Oana, e bine să afle cît mai multă lume de proiect, să scrie cît mai mulţi!

  3. Pentru putin, eu am tot interesul sa apara o carte buna 😀 Am facut reclama si pe portalurile mari, acum sa speram ca or sa vina. Eu n-am ce sa spun, pentru ca nu am perceput revolutia ca pe ceva ce trebuia facut, eram prea suparata ca nu mai sunt sef de detasament, asa ca nu imi pasa.

  4. Oana, trebuie să scrii şi tu, exact ce ţii minte. Puţini au perceput atunci revoluţia „ca pe ceva ce trebuia făcut”, chiar şi dintre adulţii de atunci.

  5. …comandant de detasament. Dupa marea impuscare, sef de clasa. Da’ noua ne-am mai lasat vreo luna dupa vacanta, sunturile alea (cred ca le mai am), si uniformele, ba am facut si un careu. Ce sa faci, delayul mai mare pt SM

  6. Ca esti zapacita stie toata lumea… 🙂 E ca axioma lui Euclid, nu trebuie demonstrat… 😀 Nu ai fi Oana de n-ai fi asa,asta e farmecul tau… 🙂

  7. Lucia, ok, imi e usor sa povestesc, dar e si comic, adica nu o sa fie o poveste trista gen „stiam ca o sa fiu libera si trebuie sa ma sacrific pentru asta”

    M3, de o vacanta prelungita nu imi amintesc, dar e posibil.

  8. Teo, e un bun exercitiu de memorie asta.

    Trexel, poate fi funny numai daca tu atunci te amuzai, dar trebuie sa fie reala in primul rand si sa-ti aduci aminte exact ce simteai in acele momente.

  9. Asa-s io… 🙂 Doar am confirmat cele spuse de tine si altii. Dar repet,asta e farmecul tau…nu mi te inchipui altfel… 🙂

  10. Nu, n-a fost. Promit sa ma alfabetizez 😀 . Ma legasem mai in amonte strict de tremen (zisesesi tu cu un comment mai sus). Sef a aparut odata cu „doamna”, dupa ce-a disparut „comandant” si „tovarasa”. Iar cuvantul inca neaparut in dictionar „sunturi” era defapt „snururi” 🙂 Dar, vom dezvlota fireste…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s