Da, mi-am făcut un plan

charon

E foarte probabil să nu-l respect. Nici măcar eu nu mă cunosc aşa, ca făcându-mi un plan şi a mă ţine de el. Aşa că ce pretenţii pot avea de la alţii 😀 Dar eu mi-am făcut, totuşi, un plan. Din două motive: pentru că Bogdan mă zoreşte (eu nu-l pricep) şi altul pentru că eu mă zoresc (nici pe mine nu mă pricep). Şi am luat o hotărâre. Dacă Bogdan va spune că „Parfumul…” e mai slab decât Indiciile, nu o voi publica. Serios vorbesc. Chiar nu. Dar mai am până o termin şi Bogdan îşi poate da cu părerea. Aşa că să nu ne grăbim (adică eu). Între timp, după cum ştiţi, mai scriu şi la „Sărutul…”. De fapt nu scriu, adică nu pun povestea pe hârtie, momentan mă documentez. Guverne şi tâmpenii. Chestii care, normal, nu vor apărea în carte sub formă de documentare. Dar trebuie să pricep eu ceva ce nu pricep, logic, nu?

Cum Bogdan, acelaşi, vrea ca la sfârşitul anului viitor să termin cu Dinastiile (şi voi termina, că nu mai pot), trebuie să mă gândesc de acum să-i dau bice cu Cartea IV (ştiu, corect e a-IV-a). Dar, după cum v-am spus eu odinioară, vreau să scriu şi o minunată piesă de teatru care îmi stă pe creier. Adică s-a cocoţat acolo şi mă râcâie. Eu îi explic că acum nu mai am timp şi de ea, dar tot mă trage de neuron scoţându-mă din minţi. Ştiţi cât de tentată sunt să renunţ la toate şi să scriu piesa asta? Nu ştiţi pentru că pe creierul meu patinează. Şi mă strigă, şi urlă, uneori mă şi ameninţă. Este pur şi simplu nesuferită. Desigur, ideea piesei e atât de genială că aş vrea apoi s-o transform în roman 😀 Dar ştiţi ceva? Mai bine mă duc în vacanţă 😆

Reclame