Curată nebunie

De câteva zile alerg din viaţa mea spre viaţa altora, legată într-un fel sau altul de a mea. Nu mai am timp, pentru că sunt obosită. Şi îs obosită, tocmai pentru că nu mai am timp. Cu toate astea îndrăznesc să-i promit Luciei că până mâine va avea o piesă – poliţistă. Nu pot să o scriu pe cealaltă la fel de repede, aia genială, că are nevoie de rumegări consecutive, aşa că na. Nu pot. Dar o piesă poliţistă de vreo treizeci de pagini pot scoate, mai ales că am deja vreo zece. Până la urmă ce îmi e cu alergatul, ce îmi e cu scrisul, tot un drac.

Cred că azi m-a înviorat puţin Ion Borgo, căruia îi mulţumesc şi pe această cale pentru surpriză. Cu toate că nu ştiu ce am făcut să merit atâta bucurie de la un om aşa bun. De fapt, ştiu sigur că n-am făcut nimic. Dar că am meritat sau nu, tot am primit şi am rămas cu gura căscată. Era şi cazul, cică şi aşa vorbesc prea mult.

Am vrut să scriu ceva vesel, dar nu sunt în starea potrivită. O să-mi revin şi o să revin aşa cum v-am obişnuit. Doar v-am spus că alerg din viaţa mea în a altora. Credeţi că a lor e bună? Nu e. Asta e, le rumeg şi pe astea.

12 comentarii la “Curată nebunie

  1. Merci de vizita, mi-a fost dor de tine. Zici tu ca nu esti tonica, dar ai un stil de a vorbi,asa… rapid, eficient, scurt, care te transforma intr-un Schweppes reconfortant!

  2. Oana,
    Odata ,de mult, cand eram doar foarte putini in „blogosfera romaneasca” intr-un comentariu la tine pe blogg,ti-am spus ca fiecare are dreptul ,uneori ,la un strop de bucurie.daca-ti aduci aminte atunci ti-am citat o zicere ardeleneasca”Vine ,Oana, Soarele si pe ulita ta”.Poate-ti mai aduci aminte.Era tot intr-o vreme de de „auto-bulversre'” cand doream sa parcurgem paralel necazul cu altii.
    Asa-i viata.Zile bune,zile mai putin bune .In zilele bune exultam de fericire iar in zilele „re;e” avem impresia ca Cerul cade pe noi si afara-i numai nori in zi senina.Toate trec .chiar si criza de timp.
    In ce priveste bucuria de care faci vorbire sa stii ca o meriti.Da ,o meriti in primul rand ca esti prima mea prietena din blogosferea,cea mica si cea draga.
    Spune Augustin Buzura in interviul cu Eugenia Voda ca” omul este prin natura lui predispus spre optimism si deci spre bucurii”.Sunt oameni care se simt fericiti daca pot face mici bucurii celor din „preajma lor”.Si ca sa fiu sincer,bucuria-i de partea mea.O seara frumoasa.Cu drag,tata Borgo 🙂

  3. Tata Borgo, sunt mai bine de doi ani de cand ne-am ciocnit pe net 😀 Sa fii sanatos si bucuros in continuare! 🙂

    Mirela, nu sunt tonica, doar par asa 🙂

  4. Lucia, m-as ajuta eu prima daca as sti cum 🙂 Nu-i bai, oricum, daca te-ai luat de mine pe face eu m-am conformat rapid 😛 Multumesc!

    Geocer, eu doar manevrez pedale, masina se mentine 😀

    Adrian, s-a dus si Roma, Antalya la anu’. Stau acasa.

  5. Cred ca iti prinde bine un pic de odihna sau sa faci ceva relaxant, uite, chiar si o mica farsa unor prieteni, orice care sa-ti schimbe tonusul si poate atunci, ai starea potrivita de a scrie si ceva vesel! O seara minunata!

  6. Uf, abia asteptam si noi, ceilalti, piesa si cartile evident.

    Stii… chiar ma gandeam: cum ar fi sa scrie cineva multe-multe romane politiste cu crime care se intampla intr-un orasel. Oare ajungi sa te intrebi ca la Midsummer Murders de unde mai sunt oameni care sa moara si altii pe post de martori?

    Eh… eu si intrebarile mele 🙂

    Oricum spor la scris 😉

  7. Loredana, si eu ma gandesc mereu de unde tot scot oamenii aia crime si martori, tarziu m-am prins ca de fapt chestia aia e ca un judet cu multe sate 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s