Dorm pe dracu’

O să încep cu mulţumirile pentru premiul de dramaturgie. Dar pentru că nu am fost prezentă, o să vă rog să citiţi la Mădălina ce şi cum. – Nu ştiu dacă scuza e atât de slabă, dar asta este 🙂

Şi dacă vă spun că n-am mai muncit sâmbăta – nu, spun prostii – ca o sclavă pe plantaţie, ca azi, n-am muncit niciodată. E 2:32 noaptea, şi abia acum am terminat. O să mă întrebaţi ce, iar eu nu o să vă spun. Ideea e că între patru drumuri – opt în total că m-am mai şi întors – şi alte cele, ei bine, al meu soţ s-a trezit că e ziua lui şi şi-a făcut cadou acvariu de 180 litri – nu, nu a fost ziua lui azi, mai e până atunci. Aşa că ajunsă acasă mi-am băgat mâinile în păr şi am început să strâng după dezastru. Că oricum am dormit cu o noapte înainte de la şase dimineaţa până pe la vreo zece. E complicat. Iar mâine o iau de la capăt. Cu drumurile, nu cu acvariul, decât dacă mă înec în el – ceea ce, pentru moment, mi se pare o soluţie convenabilă. De aia lipsesc mult de aici, pentru că fac drumuri. De colo, colo. Din acelaşi punct în acelaşi punct. Dar v-am spus, e complicat. Când o să îmi vină să mă amuz o să vă povestesc, dar chiar dacă – spre ruşinea mea – trec şi prin momente amuzante, când ajung acasă sunt prea obosită să le pun pe hârtie sau să le împărtăşesc într-un fel oarecare. Hei, şi dacă în următoarea perioadă nu o să fiu mai razna decât Lala, înseamnă că am un psihic de gheaţă. Acum, la drept vorbind, nici eu nu sunt sigură care variantă ar fi mai bună.

Mno, vorbesc în dodii. Ne auzim când ne-om auzi.

Reclame