Sărutul morţii – fragment

Şi nu, nu e SFFH. Doar un fragment ce abia l-am terminat.

TheKissNo2_preview

– Ce ai aflat de Ioriş?

Mi-am pus palmele una în cealaltă. Apoi le-am strâns una în alta, încercând să nu-mi încleştez dinţii.

– Nimic. Nici măcar n-am încercat. Nici chiar acum când revăd totul cu atâta uşurinţă. Îmi amintesc cele mai neverosimile detalii, dar pe el nu îl regăsesc acolo decât ca o pictură. O figură care ar fi putut la fel de bine să dispară din viaţa mea fără a mă apăsa în vreun fel. Un chip pe care-l poţi uita. O pictură ce nu îţi e indispensabilă. Ioriş a fost în viaţa mea ca pictura dintr-un muzeu. Am văzut-o o clipă, am avut un anume sentiment privind-o, dar nu am fost tentată să merg mai departe, aşa că am pornit pe drumul meu, lăsând pictura, chipul, să se prăfuiască în locul acela. Nu neg, uneori mă gândesc dacă cineva a mai văzut această pictură. Dacă a fost ruptă, arsă sau doar pierdută. Dar ce mai reprezintă o pictură, una neimpresionantă, pe care am văzut-o acum douăzeci şi cinci de ani?

Chipul lui rotund şi gras era acum palid. Luă batista din buzunarul ce-l avea în dreptul inimi şi îşi şterse fruntea.

– Nu te-ai gândit că ar putea avea nişte răspunsuri?

Zâmbetul mi-a apărut în colţul gurii ca un joc al imaginaţiei.

– Un timp, da. Apoi mi-am dat seama că un copil de trei ani nu ar putea avea decât răspunsuri pe care ei i le-au băgat în cap.

– Te gândeşti că au pus mâna pe el?

Am ridicat din umeri, mi-am întins picioarele şi mi-am smucit privirea spre fereastră.

– Mă gândesc doar că zece ani din viaţa mea au dispărut în neant. Iar alt răspuns nu am. Eu trebuie să trăiesc cu asta, el poate nu mai ştie nimic. Nu are nici un rost să iei un tablou prăfuit, de ani de zile, şi să-l pui în living. Mai ales dacă acea operă nu îţi trezeşte nici un sentiment.

M-am ridicat şi am privit cadranul ceasului. I-am zâmbit doctorului Black şi am pornit spre uşă.

– Unele lucruri e mai bine să nu le ştii. E mai înţelept.

Când am ajuns pe hol n-am văzut decât pereţi albi, ceea ce mi-a amintit de moarte. Moartea în Rusia fusese albă şi îngheţată. Am tremurat.

UPDATE: Despre Crime Scene

Anunțuri

29 comentarii la “Sărutul morţii – fragment

  1. Ea, cea care cu frigu, e mrs Smith? 🙂
    Da, apropozito, ochii lu’ pacatosii, nu vede si ei o bucata din celalalt savarsit deja? Intrebam, nu dam cu paru?

  2. Abia incep sa ma trezesc, da daca zici tu, atunci ma duc acasa sa ma culc. Si o sa ma culc, dar nu inainte sa-mi verific mailul, desigur 😀

    @Cella
    Am facut furt de identitate?

  3. fain.e prima data cand citesc ceva scris de tine . si le ai Oana. bine exceptand ce s-a citit la cenaclu. dar acolo era vorba de Hades si alte celea
    aici e mai ..lumesc. bravo

  4. Cella, da, e cu rusi, cu unguri, cu irakieni, romani si vaticanieni 😛 Si M3 ma baga si pe mine in depresie 😆

    M3, nu ti-am scris mail, nu mai verifica 😀

  5. ioriş… de unde scoţi numele astea? strică toate experienţa lecturii.
    (mie-mi aduce aminte de foriş, fost prim-secretar la sm… poate de-aia nu-mi sună exotic ci pur şi simplu ca nuca-n perete 😀 my bad or yours?)

  6. Mda, nimic… deh, am incercat si io. Stii poveste cu kilu’ de mere?
    Da’ ce sa fac, pacatele mele, mai incerc sa bat spasit pe la alte porti, poate-poate s-o face mila careva si mi-o deschide… Iau fatza pisoiului din Shrek.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s