Primiţi cu Băsescu?

Asta s-a întâmplat acum, adică la 19:55, cu aproximaţie – în cazul în care găsiţi vreunul din ăia morţi, să ştiţi că n-am fost eu.

Erau vreo şase oameni, toţi îmbrăcaţi în portocaliu. Trei la trei. Trei doamne în etate bine şi trei neni nici, nici. Băteau la uşi şi încercau să intre în casele vecinilor mei. Nimeni nu i-a primit. Au bătut şi la uşa mea. Eu m-am uitat pe vizor şi am zis: „Ăştia sunt după bani”. Xreder priveşte prin acelaşi vizor şi-mi face cu ochiul. Deschide.

Una din doamne spune: „Suntem cu campania domnului Băsescu, ne primiţi o clipă?”.

„Mnu!”, zic eu categoric.

„Îl susţineţi pe domnul Băsescu?”, întreabă femeia.

„În nici un caz” zicem amândoi.

„Ei, voiam să facem un sondaj, dar dacă aveţi altă opţiune noi trebuie să v-o respectăm”.

„Exact aşa trebuie”, am spus. Iar doamna, cu alaiul, a pornit la următoarea uşă, unde, vecina, mai nervoasă din fire, iese şi urlă pe toată scara:

„Mai plecaţi dracului cu handicapatul ăsta de aici. Sunteţi peste tot în oraş, nu mai poate omul respira de Băsescu”.

Şi-a trântit aşa de tare uşa că s-au zguduit şi pereţii mei. Dacă aş fi plăcut-o măcar puţin pe vecina din faţa mea, bârfitoarea blocului, aş fi ieşit şi i-aş fi strâns mâna. Dar ţinând cont că n-am astfel de sentimente faţă de ea, şi nici nu vreau să-i strâng mâna, m-am abţinut. Dar am zâmbit în sinea mea gândindu-mă că noi am fost cam politicoşi.

Dar, în apărarea vecinei nebune, trebuie să vă spun că toată ziua pe centru se plimbă nişte puşti îmbrăcaţi în portocaliu. Ce fac ei? Habar n-am, m-am tot ferit să le apar în faţă. Şi dacă îi văd pe acelaşi trotuar cu mine, prefer să traversez.

Aşa că nu, nu primesc cu Băsescu. Alte oferte?