Între studiul la Opus Dei şi denumirile vechi ale oraşelor diferitelor ţări, ca să nu mai spun de războaie, mai ales de ăla din Bosnia, cu evrei şi nebunii, nu mai scriu 😆 Ce tare, nu? Păi nu mai pot pentru că am nevoie de foartă multă documentaţie încă de la început. Cel mai greu mă descurc la puştile cu lunetă. Puii mei, găsesc numai porcării, iar eroina mea e o tipă la modă, plus că e telepată, plus că vrea să salveze Vaticanul, pe Papa, pe mama lu’ Papa şi pe încă una de e… nu ştiu exact ce e.
Dacă mă întrebaţi cum stau cu studiul asupra telepaţilor, păi bine, merci. Acolo chiar e mişto şi cică sunt laboratoare secrete în care sunt chinuiţi bine oamenii care îşi pot folosi mai mult de zece la sută din creier, că până la urmă despre asta e vorba.
Dar nu numai studiul pe problemele mai sus amintite mă încurcă în procesul scrisului, ci şi faptul că mă tot apuc de citit alte alea. Noroc că le termin într-o zi oricât de nasoală ar fi treaba. Adică adio TV, adio fragi şi mure, doar la Grande Fratello n-am renunţat, dar citesc în timp ce ascult sau scriu despre draci bălţaţi. Adică scriu de mână, am umplut un caiet A4 cu tot felul de date despre Opus Dei şi o să încep să-l umplu şi pe celălalt cu date geografice. La ce îmi trebuie? Păi nu la sexul între femei, asta e clar, ci la ceva mult mai elaborat. Dar asta veţi afla voi cam pe la anu’. Şi oricum, dacă termin cartea asta până-n martie sunt tare, dar parcă mi-aş mai lua o lună în plus dacă nu se supără nimeni.
Mda, probabil că azi voi continua cu Bosnia, hai că am umplut Clubul ăla, nu poate nimeni să spună că nu are de unde se documenta. Da, da, voi citi şi continuarea Privighetorii, dar nu chiar acum că am obosit al dracului de rău. În plus, Bogdan m-a agitat azi pentru o jumătate de viaţă. Să mor dacă nu e nasol cu tritonicii ăştia. Când uită de tine, când te bagă în priză şi îţi fură cinci ani din viaţă.
Da, sunt calmă, cel puţin asta îmi tot repet de o jumătate de oră.
Oana Stoica Mujea 