Bune şi nebune

Cel mai important: Ei bine, trebuie să vă spun că Simona Ionescu şi Isabelle (le ştiţi pe ambele) cu ajutorul şi împreună cu ziarul Click demarează o campanie cu adevărat folositoare „Din inimă pentru copii”. De câteva zile Click-ul are şi această rubrică. Printre altele, bineînţeles. Dar ideea e că aceste două doamne, în special Isabelle, nu se dau bătute şi luptă pentru copiii care au nevoie de ajutor pentru a fi trataţi. Nu îi lăsaţi nici voi, alăturaţi-vă lor şi vă rog să daţi mesajul mai departe. Ar fi un mare păcat să lăsaţi nişte vieţi care sunt la început de drum de izbelişte. Chiar şi ducând mesajul mai departe reuşiţi să fiţi mai aproape de nişte oameni cu probleme şi să-i sensibilizaţi şi pe ceilalţi.

Vă mulţumesc pentru înţelegere! Viaţa copiilor e importantă!

 

Mai puţin important, dar folositor: Azi am fost în direct la Alpha TV, lunea viitoare voi fi în reluare tot acolo.

 

Destul de important: Lui Mircea Pricăjan i-au plăcut Indiciile. Este destul de important ţinând cont că, cel puţin din partea mea, a existat o oarecare tensiune. Am mai spus şi altă dată că în ciuda celor care-l critică pe Mircea ca traducător mie mi se pare foarte bun. Chiar dacă am o oarecare „tensiune” în ceea ce priveşte omul, tot nu pot fi ipocrită pentru a nu-i recunoaşte meritele. Mai mult m-a mirat faptul că Mircea s-a gândit să citească un autor român, aveam eu senzaţia că nu e prea încântat – scuze dacă greşesc. Îi mulţumesc şi public pentru aprecieri, înseamnă foarte mult pentru mine venind de la el. Sper să nu îl dezamăgesc, cu toate că Darius a zis că Parfumul e mai mişto ca Indiciile. Cred că şi Lucia a zis acelaşi lucru. A, da, sunt singurii care au citit Parfumul. Şi ajunge, da? 😛

 

Trebuie să spun asta: Azi, după emisiune, am vorbit cu cineva – nu spun cu cine. Şi am discutat despre faptul că mulţi tineri îmi trimit texte să le citesc şi să-mi dau cu părerea – Atenţie detractorilor, nu zic că sunt specialistă în a-mi da cu părerea, tocmai de aceea am şi anumite rezerve în a o face – Şi personajul respectiv mă întreba de ce îmi pierd timpul.

Fraţii mei, nu îmi pierd timpul. Să ne fie clar. Decid eu când o fac şi când nu. Dar în lumea asta ipocrită e un mare dezinteres în ceea ce priveşte tinerii. Ştiu şi eu cum e să ţi se spună: „du-te, bă, ţâcă şi învaţă”. Nu vreau să fac asta sub nici o formă. Pentru că mulţi din liceenii de azi mâine ar putea deveni scriitori dacă cineva i-ar împinge de la spate şi le-ar da speranţă. Eu cred că oamenii din ziua de azi au uitat de visele lor din tinereţe. Mare păcat, aşa se pierd talente şi vise. Eu nu îmi permit să spulber visul unui copil. În viaţa mea nu aş face aşa ceva, şi dacă îl pot ajuta cu un sfat – bun sau rău – am s-o fac mereu. Dar atenţie, chestia asta e doar pentru copii, nu toţi care se trezesc după o sută de ani că vor să devină scriitori mă pot bate la cap. Fac lucrul ăsta pentru tineri pentru că nu îl face nimeni. Pentru că am o nepoată şi pentru că ştiu cât de cumplit e să îi spulberi visele. Şi apoi, dacă nu încep de acum să scrie, când să o facă? Pe mine până la 23 ani când am dat de Robert şi Gyuri nu m-a îndrumat nimeni în nici o direcţie. Ştiu cum e să mergi prin beznă şi să n-ai idee dacă urmezi calea bună ori nu.

Şi vă spun cu regret că îmi e silă de cei care îi îndepărtează pe aceşti copii spunându-le că mai au mult până departe şi tăindu-le elanul. Bine că v-aţi născut voi perfecţi! Şi cu asta mi-am vărsat oful.

 

Nu uitaţi de campania ziarului Click şi învăţaţi să fiţi puţin mai buni şi mai puţin ipocriţi. Nimeni nu s-a născut perfect.

 

Update: De ce oi fi zis eu că Indiciile nu mă caracterizează? Vedeţi cum e pe pământul ăsta, ce îmi place mie nu le place altora, ce nu-mi place mie le place tuturor. Poate că cineva trebuie să-mi dea o palmă şi să zică că e naşapa cartea asta, altfel mi-o iau în cap. Şi Ioana în loc să mă ajute mai rău mă înfundă. Mulţumesc, Ioana! A, da, linkul e cu părerea Ioanei despre Indicii. Nu de alta, dar m-am obişnuit să explic tot în ultimul timp, că am unii pe la spam care nu pricep o iotă 😀