Nu, ăsta chiar că-i ultimul :P Sau nu?!

Da, am zis că nu mai revin. Dar deh, când mă pot ţine eu de cuvânt mai mult de două minute? Poate în 2010. Dar nu vă mai urez, aveţi urarea mea mai jos.

V-am spus că urăsc Poşta – sigur, domnul Patapievici se va gândi la sex – vorbesc despre Oficiul Poştal. Azi am primit antologia „Alte Ţărmuri”, păi ce credeţi? M-am dus la Poştă şi trei oameni s-au chinuit juma de oră să găsească coletul. Pentru că nu era nici la S, nici la M, ci la O. Deci viva! Norocul lor că îmi e foarte rău, lucru care mă face a fi şi foarte docilă. Şi tot norocul lor că au avut un scaun pe care să mă aşez pentru a nu leşina. Dar imediat ce îmi revin mi-am propus să le explic cum e cu logica. Apoi am mers la cafea. – Ştiu, fiind pe moarte parcă ar fi trebuit să mă duc acasă în pat, dar teamă îmi e că şi acolo la fel m-aş fi simţit – Şi cum Xreder şi-a luat laptopul în braţe am apucat să citesc şi eu primele două poveşti din antologie. Şi acum vin cu explicaţia.

Cu toate că viaţa asta m-a învăţat că cititul se face cu pixul în mâna, nu pentru propria plăcere, ci pentru a găsi greşeli, exprimări naşpa şi pentru a lua autorul de beregată, îmi pare rău, n-am avut pix la mine. Mai mult, eu când citesc şi vizualizez ceea ce scrie omul ăla acolo. Abia când oi avea în mână o carte pe care nu o voi putea vizualiza voi spune că e praf. Ştiu, oamenii citesc pentru că trebuie, e trendy, la modă, şi trebuie bifat acolo că a citit şi aia. Da, mai ştiu şi că sunt superficială. Adică cum mama dracu’ oi fi ajuns eu să-l citesc pe Cervantes, proastă aşa cum sunt. Şi mai e mişto şi faza cu dacă-l citeai pe cutare… Frate, de unde dracu’ tot ştiţi voi ce am citit eu? Că pe clasici stau şi vă dau lecţii. Sau trebuie să-mi cer scuze că-mi plac şi cărţile comerciale? Că îmi plac şi alea YA (aşa se scrie?). Cred că trebuie să-mi cer scuze şi că EU, de la MINE PUTERE, am decis să scriu cărţi pentru adolescenţi. Îmi cer acum. Îmi cer acum scuze şi pentru că primele două poveşti din cartea asta mi-au plăcut. Şi că nu am stat să le găsesc greşelile. Ooo, şi nu vă daţi cu pumnii în faţă, pentru că n-am nici un interes faţă de SRSFF, că nici pe Horia Ursu nu-l iubesc, şi nici el pe mine, dar cred că atunci când îmi place ceva pot spune că e aşa.

Nici pe cei mai mulţi din autori nu îi cunosc, cel puţin eu de Genescu n-am auzit în viaţa mea. Da, aş putea să îmi plătesc multe poliţe acum cu tot ce s-a întâmplat. Dar i-am promis lui Feri că voi fi corectă, chiar dacă, la drept vorbind, nu aş vrea să fiu 😀 Şi nu, poliţele nu mi le voi plăti luând în râs o carte fără nici o vină. Pentru că mi se pare josnic. Mi le voi plăti personal, staţi fără griji, nu mor lăsând datorii în urmă 😉

No, ideea e că primele două poveşti nu mi s-au părut nici proaste, nici la nelocul lor, nici rasiste. Dar, cum spuneam, eu sunt superficială, proastă şi cam necitită. Asta-i viaţa. Şi da, voi reveni la anul cu o recenzie cum se cuvine. Asta dacă nu termin cartea până mâine, ceea ce n-ar fi chiar imposibil.

Dar, chiar de o voi termina până mâine, tot la anul o s-o vedeţi, pentru că am scris deja ultimul post pe 2009. Dar mă pot răzgândi, nu? 😀

Reclame

Au fost de toate!

Da, anul ăsta au fost şi bune, au fost şi rele, şi exagerat de rele, dar şi exagerat de bune. Uneori prefer exagerat de rele decât exagerat de bune. De la exagerat de bun se ajunge la nişte chestii de toată jena. Şi la linguşeli de toată greaţa.

Dar, ceea ce ştiu cu siguranţă e că am devenit mult mai nesimţită, mult mai arogantă, dar, în acelaşi timp, paradoxal, şi mult mai înţelegătoare. Culmea e că nu mai sunt supărată pe nimeni, că nu mai simt nici o nevoie de război cu unii şi cu alţii. Că nu mă mai afectează nici ameninţările, nici pupatul în dos, nici multe altele. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine în ultimele două săptămâni, dar am ajuns la o linişte care uneori mă sperie. Şi da, câte ceva am învăţat de la toţi. Desigur, învăţăturile le-am păstrat pentru mine, şi probabil că ar trebui să le mulţumesc şi ălora şi celorlalţi.

Ce a mai adus bun anul ăsta? Regina Elfă, acum, la final de an, carte care pentru majoritatea a fost chiar o revelaţie, pentru alţii probabil că nu, dar atâta timp cât s-a comentat pe text şi e vorba de gust, fără atacuri la persoană, e foarte bine. Revelaţia, normal, a fost romanul Indicii Anatomice. Nu ştiu, or fi şi păreri negative, eu nu le-am auzit. Doar un singur om m-a întrebat buimăcit de ce am ucis-o pe Smaranda Boitan. M-am jurat că n-am omorât niciodată pe nimeni, doar personajul meu a făcut-o 😀 Am cunoscut oameni pe care mi-am dorit de ceva timp să-i văd face-to-face. Lucru care nu m-a dezamăgit, cel puţin anul ăsta. Am păstrat legătura cu cei pe care i-am cunoscut cu mai mult timp în urmă. Ne-am mai certat, ne-am mai împăcat, uneori chiar ne-am dat şi mâna şi ne-am şi pupat. La dracu’ 😀 Ceea ce demonstrează, până la urmă, că nu sunt chiar atât de dificilă pe cât spun unii. Şi, desigur, am înţeles ce vreau şi ce nu vreau să fiu în viitor. Şi sigur nu vreau să fiu parte a unei părţi 😉 Sau a alteia. Vreau să fiu, ca de obicei, pe cont propriu. Şi dacă e să-mi doresc cu adevărat să fac parte dintr-o tabără sau alta, ei bine, nu va fi nici una din cele la care vă gândiţi voi.

Şi mi-am mai dat seama că de la anu’ voi face tot ceea ce îmi va aduce mie linişte sufletească. Nu altora cum am tot încercat să fac până acum. Da, am învăţat să fiu mai egoistă. Ştiu că nu o să vă placă treaba asta, dar vă spun că dă rezultate surprinzătoare.

Partea cea mai plăcută a fost întregită de lansările prin ţară unde am cunoscut tot felul de oameni. Şi când mă gândesc că aproape o jumătate de an am cam experimentat agorafobia pe pielea mea lăsând să-mi scape atâtea lucruri încă nu-mi vine să cred.

M-am întors la Bruge, oraşul meu de suflet unde mi-aş dori să îmi petrec bătrâneţea dacă o s-o apuc, fără a-mi scrie memoriile pentru că sunt convinsă că nu ar intresa pe nimeni 😉

A fost un an cu bune şi rele. Balanţa, zic eu, a fost echilibrată, aşa cum ar trebui să fie de obicei. Nu mă aştept ca 2010 să fie prea echilibrat, nu ştiu de ce, dar simt eu aşa. Şi totuşi va veni şi anul ăsta şi, cumva, o să trecem şi peste.

Acum o să mă retrag în linişte. Ţinând cont că, probabil, până pe data de patru nu voi mai scrie nimic aici, ţin să vă urez tuturor tot ceea ce vă doriţi în anul ce vine. Indiferent că mă placeţi ori ba, sper să luaţi şi urarea mea şi să o băgaţi în traistă. La mulţi ani şi toate cele bune! Poate la anul ne vedem mai maturi şi mai toleranţi, poate nu.  

Clar!

Adică clar că nu se mai găseşte „Urzeala tronurilor”, iar eu urăsc comenzile pe net. Aşa că trebuie să mai încerc şi prin alte librării, altfel o să mă sinucid, pentru că nu am ce face, clar, cu şapte volume care în nici un caz nu marchează începutul.

Tot clar îmi e că lenea e mai mare decât orice altceva, aşa că topul ăla strong, probabil o să-l fac mâine.

La fel de clar îmi e că pentru 2010 am nişte planuri. Nu, nu profesionale, culmea, personale. N-am avut în viaţa mea nici un plan de la un an la altul, anul ăsta am. Şi anume: mă las de tutun (să vedem), mă duc la sală (aici nu-mi fac griji), încerc să-mi rezolv toate problemele medicale (adică cel puţin două alte operaţii) şi aşa poate ajung şi la un copil. O fi cazul, îmbătrânesc. În nici un caz nu întineresc. Şi dacă o fi să iasă totul ca la carte o să am o fată, dacă nu fug în lume 😀

Tot aşa de clar îmi e că lumea NU îşi revine, din contră se tâmpeşte tot mai mult. Ceea ce e ok. Important e că mă lasă rece, sigur, aş putea acum să citez din Paraziţii, dar ţinând cont că mai citesc şi copii pe aici, mă abţin 😀

Şi, la fel de clar îmi e că SF-ul e foarte funny. Doar că am renunţat la pop corn 😀 Spectacolul se arată a fi unul destul de OTV-ist, iar după un timp plictiseşte.

O da, şi o să scriu şi la anul, de mi-o trecea lehamitea. Bleah…

Doar puţină politică, promit

Asta datorită faptului că piteşenii iar au rămas fără mâncare (cât dracu’ or putea mânca?), iar eu nu pot ajunge la librărie să-mi iau „Încleştarea regilor”. Nu de alta, dar am luat toate cărţile lui Martin si am înţeles că de fapt asta e prima. De ce dracu’ nu scrie pe ele: Asta prima, asta a doua etc, că mă enervez rău. Şi parcă mă văd nevoită să aştept, la dracu’, până după anul nou când lumea o fi cu indigestie la spital, să pot ajunge şi eu să-mi cumpăr o carte şi un pumn de dero. Că doar de atât am nevoie. Hârtie igenică pentru Piţi nu mai vreau, o poate folosi pe a mea până când s-o linişti situaţia. Doamneeee, cât poate mânca lumea. În restul anului nu or fi mâncat? Poate că s-au păstrat pentru sărbători, zic şi eu. A, da, şi pentru că am văzut pe diverse bloguri că pe 25 s-a născut Iisus, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar asta e o convenţie, pentru că nu s-a născut pe 25. Adică nu scrie pe niciunde că aşa ar fi. Zău.

Bine, şi ziceam că revenim la politică puţin. Că dacă tot nu-mi pot cumpăra ce vreau, ei bine da, am stat pe blogurile politice. Nu de alta, dar îmi lipsea scelerarea. Cu toate că mai sunt şi alţii care au subiecte OTV-istice 😀 Dar una peste alta am dat şi peste chestii interesante. Şi aşa, am aflat şi eu că Miron Mitrea are blog 😛 Da, ştiu, sunt cam înapoiată. Doar v-am spus că n-am chef de citit bloguri. Dar am spicuit din blogul lui Mitrea, că na, nu aveam şi eu treabă. Şi în mare parte sunt de acord cu ceea ce spune. Mai rău este că PSD-iştii au ajuns iar să se certe public şi să arunce cu poşircă unii în alţii. Am zis-o de o mie de ori că nu îmi place Geoană, ei da, şi eu cred – aşa ca omul prost – că ar trebui să lase la conducere pe altcineva, nu de alta, dar poate partidul ăsta ar mai avea o şănsucă (ştiu, nu există cuvântul, există acum 😉 ). Nu că mi-ar păsa prea mult, dintr-o dată am devenit liberală, dar nu din aia PDL-istă, ci din aia PNL-istă. Desigur, asta până s-o schimba direcţia vântului şi mi-o coace mintea în alt sens. Cel puţin sunt sigură că nu sunt capabilă să ţin cu un singur partid indiferent de cine ar fi la conducerea lui. Adică nu sunt din aia cu „îi susţin pe ăia necondiţionat”. E ca vântu, adică nu Sorin Ovidiu, ci chestia aia naturală, ştiţi voi.

Dar asta tot mă face să mă întreb, ce îl mai ţine pe Mircea Geoană să se ascundă undeva sub pământ? Eu, în locul lui, aş fi făcut-o. Totuşi nu e ca şi cum ai fi scris o proză proastă, e ca şi cum ai fi pierdut alegerile într-un mod destul de penibil. Desigur, dezamăgind cinci milioane de români.

De actualul guvern nu mai zic nimic, pentru că e de plâns, iar eu vreau să mă râd 😀 Noroc că am cu ce 😆 Şi gata, totuşi încerc să îmi cumpăr o nenorocită de carte. Fir’ar!

Eu v-am zis ca e naşpa cu SF-ul

Nimeni nu mă crede când zic câte ceva. Oricum, cel puţin am aflat cine e domnul comentator vehement care se află în spatele unui pseudonim ce ar trebui să mă jignească direct. Îi mulţumesc pe această cale 😀 Că te aştepţi de la nişte oameni mari să fie şi maturi… ei bine, mai bine nu o faci. Nu de alta dar poţi rămâne veşnic dezamăgit.

No, în loc să ajung la Ciutacu, scriind primele două litere, ajung la Cititor. M-am oprit că am văzut revoltă, nu de altceva. Oricum n-am înţeles tot şi nici nu aveam de gând să mă uit în urmă, nu de alta dar mai am şi altele de făcut. Aşa că am preferat să rămân fără a înţelege exact tot ce s-a întâmplat. Şi cred că e mai bine aşa pentru creierul meu. Pe lângă asta nu m-am considerat niciodată a face parte din vreun grup sf-istic. Dacă chiar m-a deranjat ceva a fost că s-a dat în doi oameni pe care eu personal îi apreciez: Liviu Radu şi Victor Martin. Sau nu s-a dat şi am înţeles eu aiurea? Nu ştiu, dar totuşi cred că da. V-am spus doar că n-am de gând să mă uit în urmă. Iar cele două cărţi pe care eu mărturiseam aseară că le-aş citi, acum le-aş citi şi mai aprig 😀 Doar că nu ştiu cum să fac rost de ele. Mno, până la urmă nu o fi chiar un capăt de ţară de nu le-oi avea în mână. Dar nu m-aş resemna de acum. Zău că nu.

Şi aşa, ei bine, da, au început să-şi scoată ochii. Ceea ce mă face să mă întreb: să-mi iau floricelele şi să aştept spectacolul sau să-mi văd de treabă? Cred că aleg a doua variantă, nu de alta dar s-a ajuns la un penibil ceva de speriat. Sigur că mă distrează, aş minţi să zic că nu 😀 Dar, din păcate sau din fericire, mai am şi alte alea de făcut. Oricum, eu n-aş vrea să se lase nimeni de criticat atât de vehement. Pentru că e funny până la urmă. 😉

Au fost şi-n 2009 cărţi printre cărţi

Mai întâi de toate aveţi o scurtă prezentare a cărţii „Ochiul lunii”. Ştiţi voi, cartea aia de cică e dură rău. Am citit şi mai dure, dar merită şi asta oarecum.

Apoi, se ştie, la sfârşitul fiecărui an am făcut un top de carte. De data asta o să-l fac pe genuri. Sigur, o să lipsească romance-ul pentru că n-am citit decât două sau trei din acest gen şi oricum nu au vreo relevanţă aparte pentru mine. Îmi cer scuze că n-am simţit nimic. O să mai încerc, dar nu promit nimic.

 

Top 5:

 

Crime:

 

5 „Obiecte ascuţite” – Gillian Flynn

4 „Esenţa răului” – Greg Iles

3 „Întilnire la Elysee” – Rodica Ojog Braşoveanu (cu toate că acesta e roman de spionaj)

2 „Crime sofisticate” – George Arion (ar putea fi chiar pe primul loc, dar n-am citit decât prima parte aseară)

1 „Somalia, mon amour” – Bogdan Hrib

 

Clasici:

 

5 „Galateea” – Cervantes

4 „Umiliţi şi obidiţi” – Dostoievski

3 „Iliada” – Homer

2 „Teatru. Opere complete” – Euripide

1 „Adolescentul” – Dostoievski

 

Clasici în viaţă:

 

3 „Cinci milenii de manipulare” – Bogdan Teodorescu

2 „Hyde Park” – Lorena Lupu (dacă eu vreau să o consider un clasic în viaţă, voi nu mă puteţi opri).

1 „Fără canguri” – Lucia Verona

 

A se ţine cont că aceasta e o categorie personală, iar aceşti trei oameni au lăsat ceva semne asupra mea prin ceea ce au scris. Ceva mai multe.

 

Thriller-Horror

 

5 „Trilogia Millennium” – Stieg Larsson

4 „Cartea fără nume” – Anonymous

3 „Evanghelia după Satana” – Patrick Graham

2 „Ultimul papă” – Luis Rocha

1 „Oase încrucişate” – Kathy Reichs

 

Fantasy Junior

 

5 „Seria Lumea disc” – Terry Pratchett (chiar dacă nu e tocmai junior)

4 „Seria Tunele” – Roderick Gordon şi Brian Williams

3 „Schulduggery Plesant” – Derek Landy

2 „Seria Familia Puhoi” – Colin Thompson

1 „Jocurile foamei” – Suzanne Collins (cu toate că pe aceasta n-aş băga-o la junior, oricum e cea mai bună serie a tuturor timpurilor 😀 )

 

Fantasy

 

5 „Amber” – Roger Zelazny

4 „Elantris” – Brandon Sanderson

3 „Seria Waldemar” – Liviu Radu

2 „Seria Clanul Otori” – Lian Hearn

1 „Lună plină” – Kelley Armstrong

Sigur, aici aş avea multe de adăugat, dar mă limitez la astea

 

SF

 

3 „Andrenergic” – Sebastian Corn

2 „Umbra torţionarului” – Gene Wolf

1 „Geneza” – Bernard Beckett

Aş fi vrut să citesc şi „Dansând pe marte”, dar şi „Alte Ţărmuri”, probabil că nu o s-o fac curând, din păcate. Asta e.

 

Non-Ficţiune

5 „Oamenii cărţii” – Geraldine Brooks

4 „Sun Tzu era un biet mototol” – Stanley Bing

3 „Apocalipsa anunţată – 2012” – Sylvie Simon

2 „Mic tratat de filosdotică” – Thomas Cathcart şi Daniel Klein

1 Otrăviri celebre în Evul Mediu” – Franck Collard

 

Printre cărţile foarte bune citite anul ăsta se numără, desigur şi „Faust”, „Seria Vampirii sudului”, Tolstoi cu ceva proză scurtă şi multe, multe altele. M-am limitat doar la cele care mi s-au întipărit mai bine în memorie. Aceasta este o prezentare subiectivă, aşa că nu săriţi la moalele capului.

Şi da, din păcate am uitat să mai număr câte cărţi am citit. Aşa că undeva prin martie ajunsesem la vreo douăzeci şi patru. No, poate anul ăsta nu mai uit.

Şi, din nou da, n-am putut scrie despre toate cărţile citite, poate am să reuşesc în 2010. La ce dezastre se anunţă, probabil că singurul lucru care o să-mi mai rămână ăsta va fi, să vorbesc despre cărţi. Sau poate nici ăsta. Deci atât azi.

Revin cinci minute….

…Să vă bat la cap cu una cu alta. Aşa cum v-am obişnuit. Vedeţi dară că n-am timp nici să-mi verific mailul. Nu, nu am timp pentru că m-a apucat o poftă nestăvilită de lectură. Mă rog, nu ştiu când m-a lăsat, dar acum e mai grav ca de obicei.

Zic eu că roşcatei i-am urat destul. Nu vreau să şi-o ia in cap 😀 Darius, zice el, s-a făcut de căcat, de ce, n-am înţeles, dar sunt cu mintea în nori, aşa că… hmm, m-aş bucura pentru el, dar nu-mi vine totuşi 😉 Pe Cella am sabotat-o 😀 Şi o pot ţine aşa până mâine. Încă o dată: La mulţi ani, roşcato!

Şi acum, după cum vă spuneam, sunt grămadă pe nişte cărţi. Aş vrea ca Veronica să-mi răspundă la o întrebare: CÂND APARE VOLUMUL TREI DIN JOCURI?! Ei da, mi-am promis că nu voi citi volumul doi din Jocurile Foamei, dar am făcut-o şi acum o să mor, la dracu’, dacă nu aflu ce s-a întâmplat. Aveţi o prezentare aici, merită! Ei da, m-a impresionat până la a lăcrima. Şi vorbesc foarte serios. Au trecut mulţi ani de când n-am mai fost aşa impresionată de o carte. Oh… Dar vreau să mi-o scot din cap pentru că am făcut o obsesie şi nu e frumos pentru creierul meu.

Ca să trec de la o extremă la alta, normal, am trecut la „Ochiul lunii” al doilea volum din „Cartea fără nume” scris de Anonymous. Ei da, dură carte. Înjurături din alea grele, dar grele. Crime din alea chhh. Adică mai dur de atât nu se poate. Un horror combinat cu thriller. Dar ceva greu de tot de digerat. De aia nici nu e recomandată cartea celor sub 18 ani. Şi chiar mi se pare corect. Foarte corect. Sigur, mai am puţin şi o termin, iar mâine s-ar putea să aibă şi o prezentare. (dând click pe poze ajungeţi la siteurile de unde le puteţi comanda).

Şi ca să fie treaba dusă până la capăt, cum m-am îndrăgostit de pastoralele lui Cervantesc m-am gândit că nici „Opere narative complete” nu mă vor dezamăgi. Da, da ştiu. Atât sertarul minune cât şi maşina mă aşteaptă să mai iau din cărţile alea. Va fi şi vremea lor, nu-mi fac griji. Ei, da, cam aşa s-a desfăşurat Crăciunul meu. Am trecut peste mâncatul din abundenţă şi m-am dedicat lecturii. M-am dezis chiar şi de petrecerile destinate sărbătorii. Nu vreau să chefuiesc. Vreau doar să dorm şi să citesc.

Aşa că, vouă, celor normali, sărbători fericite în continuare!