Bucureşteni, mâine aveţi lansare

Cine ştie, poate sunteţi interesaţi.

Dar citiţi şi postul de mai jos dacă tot vă vine să înjuraţi. Că mă aştept să înjuraţi orice, numai să vă simţiţi bine.

Reclame

Ultimul comunicat, apoi vă asumaţi

Toată lumea are impresia că eu trebuie să fac frumos pe blog. Să povestesc despre rochiţe (nu mă pricep la mărci), să vin cu dicţionarul de expresii, metafore şi comparaţii şi cartea de bune maniere; să zâmbesc tuturor idioţilor şi să-mi plec fruntea în faţa cititorului suveran.

Vă rog să mă scutiţi cu graţie de părerile voastre. Alea despre cum ar trebui să fac, despre cum n-ar trebui să fac. Despre faptul că arăt ca o „graţie” şi scriu obscen şi câte şi mai câte.

Vă rog să mă credeţi că dacă am nevoie de părerile voastre vi le voi cere. Dar, din păcate, nu am.

Ştiu, trebuie să tac, să-mi convină tot, să îmi placă toată lumea şi să-mi respect cititorul de orice fel ar fi el. Când cititorul o să îmi respecte mie părerile, atunci o să i le respect şi eu pe ale lui. Când cititorul nu o să mă mai fută la icre cu: „vaiiiiii, ai greţuri. De ce ai greţuri? De ce nu îţi convine aia, dar aia”, atunci o să mă detaşez şi eu de situaţie.

ÎMI CER SCUZE CĂ AM PĂRERI! Acum vă rog să plecaţi de aici şi să vă duceţi unde aveţi chef. Am mai spus că nu e democraţie, e comunism. Aici, pe blog. Dar nu e securism. Şi vă spun încă o dată, pentru că îmi dau seama că nu a priceput toată lumea. Nu am nevoie să fiţi de acord cu mine, că îmi făceam partid cu linie spre securitate pentru asta. Dar dacă tot vă enervez, plecaţi dracului pe alte bloguri şi nu faceţi din blogul meu răzbunările voastre personale.

Încă mai fiind întreagă la cap – că nu voi mai fi mult – vă spun cu subiect şi predicat că orice comment care nu-mi convine nu va mai fi şters, va fi reeditat. Şi nu voi admite nici o excepţie de la regulă. Cu toate că, dacă vreţi neapărat să vă daţi în stambă, să-mi spuneţi cât de mult mă urâţi şi toate cele, mai aveţi spaţiu pe net. Valea de aici!

Ştiţi de ce avem nevoie?

Acest material, în mare parte, este un pamflet. Îl trataţi cum vreţi. Unele cuvinte sunt inventate de mine, iar greşelile sunt intenţionate. Crizaţi-vă la voi acasă!

 

Mai întâi vă întreb altceva: voi chiar credeţi că veţi mai vota peste cinci ani? Mai gândiţi-vă!

 

Ne trebuie totalitarism, iar în fruntea lui musai Elena Udrea. Dacă nu avem guvern cu Udrea chiar că mă supăr. Liberalii vor plânge iar în poala regelui, lăsându-se mângâiaţi pe cap şi primind bomboane. PSD-ul?! Ha, să fim serioşi, n-au nici o şansă. Bâzâie la TV şi nu se va întâmpla nimic. Îi spală obrazul lui Geoană şi cu asta basta. Sigur, PDL-ul râde a pagubă pentru ţară. Ne vom totalitariza şi apoi ne vom insituţionaliza. Iar în curând vom cânta odă conducătorului iubit.

Viitorul sună bine, nu? N-ai pe cine să crezi, n-ai pe cine să votezi. Poţi doar să te uiţi ca nuca-n perete şi să-ţi mai dai una în coaie, asta dacă le ai. Dacă nu, oricum eşti futut, tu ca cetăţean.

Şi cu asta am terminat cu tâmpenia asta de politică. Să trăiţi bine! Eu o să trăiesc oricum, dar să nu aud nici un pâs când nu veţi mai avea ce mânca. Eu de pomană nu dau.

 

Şi ca să treceţi peste asta, revin cu vechea mea obsesie. Stând o jumătate de oră la o barieră obsesia a revenit. La dracu’.