Dacă sunteţi capabili pricepeţi şi fără ajutor

Cei mai mulţi oameni politici, dacă e să dăm crezare elementelor de care dispunem, nu sunt interesaţi de adevăr, ci de putere şi de menţinerea acestei puteri. Pentru menţinerea puterii, este esenţial ca oamenii să fie ţinuţi în ignoranţă, să trăiască fără să cunoască adevărul, până şi adevărul propriei lor vieţi. Prin urmare, în jurul nostru se află o uriaşă pânză de minciuni, din care ne hrănim.

Harold Pinter, laureat al premiului Nobel.

Războiul şi banii conduc lumea. Când ai bani, ar trebui să te pregăteşti să intri în război ca să-ţi protejezi banii, iar acesta este principalul interes al corporaţiilor şi guvernelor.

Rosalie Bertell

 

Nu, nu intru în politică, vreau doar să vă spun că aveţi aici o carte care trebuie neapărat citită. Acolo veţi descoperi multe. Dacă tot vreţi să ştiţi cum se va sfârşi lumea, atunci trebuie să vă spun că Sylvie Simon a venit cu documentaţie serioasă în faţa cititorului. Şi, independent de ea, da, şi politica intră în sfera asta. E mult mai probabil ca liderii noştrii să ne distrugă, pe noi şi lumea în care trăim. Dar staţi liniştiţi, România e ţara în care nici Apocalipsa nu vine. Dumnezeu se distrează prea bine.

Mă gândeam, totuşi, să vă vorbesc despre revoltă, citând din aceeaşi autoare, care încearcă să scoată omenirea din „fierbere” cu o povestioară spusă de Olivier Clerc. Nu o s-o spun cu cuvintele mele de teamă să nu-i dau alt sens.

„ Imaginaţi-vă o oală plină cu apă rece în care înoată liniştită o broască. Focul este aprins sub oală, apa se încălzeşte lent. Curând devine călduţă. Broasca găseşte că e plăcut şi continuă să înoate. Temperatura continuă să crească. Apa e acum caldă. Broaştei nu-i prea place, o deranjează puţin, dar asta nu-i stârneşte panica. Apa devine apoi foarte caldă. Broasca începe să constate că asta e neplăcut, dar i-au slăbit puterile, aşa că suportă şi nu face nimic. Temperatura continuă să crească până când apa va fierbe şi broasca va muri. Dacă aceeaşi broască ar fi fost aruncată direct în apa aflată la 50 grade Celsius, ar fi dat imediat din picioare şi ar fi sărit din marmită. Această experienţă arată că, atunci când o schimbare se face într-un mod suficient de lent, ea scapă conştiinţei şi nu suscită de cele mai multe ori nici o reacţie, nici o opoziţie, nici o revoltă”

Eu zic să citiţi şi să recitiţi acest paragraf, pentru că e vorba victimele care consimt, fie din ignoranţă, fie din neglijenţă. Şi doar o mică parte din indivizi e capabilă să sară din oală. Noi când sărim? Sau acceptăm aşa pur şi simplu? Gândiţi-vă!

 

Şi da, m-am apucat de treabă. Şi asta atât pentru că trebuie să duc la bun sfârşit nişte proiecte, dar şi pentru că i-am promis ceva Luciei. Dumnezeu cu mila, nu ştiu ce-o ieşi, dar sper. Şi cu asta basta!

Ba se poate şi corect

Şi circula corect. Că îi aud pe unii de spun că în vremi grele, cum ar fi cele „înzăpezite” se fac şi greşeli în trafic şi că nici nu s-ar putea altfel. Ba se poate. O fi Piteştiul ăla cu cei mai mulţi şoferi pe pile, dar eu văzui că se poate.

Se poate chiar de la a da zăpada din drum, până la a se circula corect, dar înghesuit. Acum na, mă aşteptam la înghesuială. Pe ploaie şi pe zăpadă toată lumea îşi scoate maşina, nici o noutate. Am mers eu cu a doua prin oraş, dar m-am simţit în siguranţă. Ba chiar şoferii au dovedit că pot fi şi buni atunci când ţin covrigul în mână. Am văzut ceva mai multă toleranţă azi.

Pe A1 se circulă bine, chiar foarte bine. Acum depinde şi cât de bine vă descurcaţi cu vizibilitatea. Dar au ieşit plugurile pe A1 şi e ok. Dar acum să trecem la câmpuri. După A1 am făcut undeva la dreapta pentru a ajunge la bunica mea. Ce? Credeţi că prin sate sau pe drumul ăla din mijlocul câmpului s-a deranjat cineva să dea zăpada? Nooooo!!! Never. Drumul cel mai rău le aparţine ălora de la Drumurile Naţionale, adică nici o treabă cu primarii. Nu că primarii din sate s-ar fi înghesuit să dea zăpada din drum. În nici un caz. Dar dacă prin sate se mai merge cum se mai merge, pentru că au tot trecut maşini şi au făcut pârtie, pe drumul ăla din mijlocul câmpului rugaţi-vă să vă intre în a întâia. Şi repetaţi după mine: „Dacă derapez nu pun frână şi nu trag brusc de volan”. E singura chestie care vă mai scapă într-un moment naşpa. Şi totuşi, pe drumul de care v-am vorbit, s-a întâmplat şi ceva bun, gropile au fost acoperite de zăpadă şi au îngheţat. Aşa că ai impresia că mergi decent. Dar e doar impresia.

În fine, maşina mea a urlat ca toţi dracii pe drumul ăla şi punea singură frână. Nu m-a lăsat să depăşesc 30 la oră. Lucru pentru care o apreciez, altfel, probabil, chiar şi la ora asta aş fi zăcut prin vreun şant. No, mi-am luat porţia de sperietură pe ziua de azi. Problema e că eu tot sunt nevoită să bat drumul ăla. Aşa că mai repetăm o dată: „Dacă derapez nu pun frână şi nu trag brusc de volan”. Calm.

O, da, maşina mea e echipată de iarnă. Dar credeţi că zăpezii îi pasă? Nu îi pasă. Iar când apuci în câmp, poti să ai cele mai ale dracu’ roţi, tot un drac. Credeţi-mă! Şi cu toate astea se poate şi corect.