Clar!

Adică clar că nu se mai găseşte „Urzeala tronurilor”, iar eu urăsc comenzile pe net. Aşa că trebuie să mai încerc şi prin alte librării, altfel o să mă sinucid, pentru că nu am ce face, clar, cu şapte volume care în nici un caz nu marchează începutul.

Tot clar îmi e că lenea e mai mare decât orice altceva, aşa că topul ăla strong, probabil o să-l fac mâine.

La fel de clar îmi e că pentru 2010 am nişte planuri. Nu, nu profesionale, culmea, personale. N-am avut în viaţa mea nici un plan de la un an la altul, anul ăsta am. Şi anume: mă las de tutun (să vedem), mă duc la sală (aici nu-mi fac griji), încerc să-mi rezolv toate problemele medicale (adică cel puţin două alte operaţii) şi aşa poate ajung şi la un copil. O fi cazul, îmbătrânesc. În nici un caz nu întineresc. Şi dacă o fi să iasă totul ca la carte o să am o fată, dacă nu fug în lume 😀

Tot aşa de clar îmi e că lumea NU îşi revine, din contră se tâmpeşte tot mai mult. Ceea ce e ok. Important e că mă lasă rece, sigur, aş putea acum să citez din Paraziţii, dar ţinând cont că mai citesc şi copii pe aici, mă abţin 😀

Şi, la fel de clar îmi e că SF-ul e foarte funny. Doar că am renunţat la pop corn 😀 Spectacolul se arată a fi unul destul de OTV-ist, iar după un timp plictiseşte.

O da, şi o să scriu şi la anul, de mi-o trecea lehamitea. Bleah…

Reclame

Doar puţină politică, promit

Asta datorită faptului că piteşenii iar au rămas fără mâncare (cât dracu’ or putea mânca?), iar eu nu pot ajunge la librărie să-mi iau „Încleştarea regilor”. Nu de alta, dar am luat toate cărţile lui Martin si am înţeles că de fapt asta e prima. De ce dracu’ nu scrie pe ele: Asta prima, asta a doua etc, că mă enervez rău. Şi parcă mă văd nevoită să aştept, la dracu’, până după anul nou când lumea o fi cu indigestie la spital, să pot ajunge şi eu să-mi cumpăr o carte şi un pumn de dero. Că doar de atât am nevoie. Hârtie igenică pentru Piţi nu mai vreau, o poate folosi pe a mea până când s-o linişti situaţia. Doamneeee, cât poate mânca lumea. În restul anului nu or fi mâncat? Poate că s-au păstrat pentru sărbători, zic şi eu. A, da, şi pentru că am văzut pe diverse bloguri că pe 25 s-a născut Iisus, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar asta e o convenţie, pentru că nu s-a născut pe 25. Adică nu scrie pe niciunde că aşa ar fi. Zău.

Bine, şi ziceam că revenim la politică puţin. Că dacă tot nu-mi pot cumpăra ce vreau, ei bine da, am stat pe blogurile politice. Nu de alta, dar îmi lipsea scelerarea. Cu toate că mai sunt şi alţii care au subiecte OTV-istice 😀 Dar una peste alta am dat şi peste chestii interesante. Şi aşa, am aflat şi eu că Miron Mitrea are blog 😛 Da, ştiu, sunt cam înapoiată. Doar v-am spus că n-am chef de citit bloguri. Dar am spicuit din blogul lui Mitrea, că na, nu aveam şi eu treabă. Şi în mare parte sunt de acord cu ceea ce spune. Mai rău este că PSD-iştii au ajuns iar să se certe public şi să arunce cu poşircă unii în alţii. Am zis-o de o mie de ori că nu îmi place Geoană, ei da, şi eu cred – aşa ca omul prost – că ar trebui să lase la conducere pe altcineva, nu de alta, dar poate partidul ăsta ar mai avea o şănsucă (ştiu, nu există cuvântul, există acum 😉 ). Nu că mi-ar păsa prea mult, dintr-o dată am devenit liberală, dar nu din aia PDL-istă, ci din aia PNL-istă. Desigur, asta până s-o schimba direcţia vântului şi mi-o coace mintea în alt sens. Cel puţin sunt sigură că nu sunt capabilă să ţin cu un singur partid indiferent de cine ar fi la conducerea lui. Adică nu sunt din aia cu „îi susţin pe ăia necondiţionat”. E ca vântu, adică nu Sorin Ovidiu, ci chestia aia naturală, ştiţi voi.

Dar asta tot mă face să mă întreb, ce îl mai ţine pe Mircea Geoană să se ascundă undeva sub pământ? Eu, în locul lui, aş fi făcut-o. Totuşi nu e ca şi cum ai fi scris o proză proastă, e ca şi cum ai fi pierdut alegerile într-un mod destul de penibil. Desigur, dezamăgind cinci milioane de români.

De actualul guvern nu mai zic nimic, pentru că e de plâns, iar eu vreau să mă râd 😀 Noroc că am cu ce 😆 Şi gata, totuşi încerc să îmi cumpăr o nenorocită de carte. Fir’ar!

Eu v-am zis ca e naşpa cu SF-ul

Nimeni nu mă crede când zic câte ceva. Oricum, cel puţin am aflat cine e domnul comentator vehement care se află în spatele unui pseudonim ce ar trebui să mă jignească direct. Îi mulţumesc pe această cale 😀 Că te aştepţi de la nişte oameni mari să fie şi maturi… ei bine, mai bine nu o faci. Nu de alta dar poţi rămâne veşnic dezamăgit.

No, în loc să ajung la Ciutacu, scriind primele două litere, ajung la Cititor. M-am oprit că am văzut revoltă, nu de altceva. Oricum n-am înţeles tot şi nici nu aveam de gând să mă uit în urmă, nu de alta dar mai am şi altele de făcut. Aşa că am preferat să rămân fără a înţelege exact tot ce s-a întâmplat. Şi cred că e mai bine aşa pentru creierul meu. Pe lângă asta nu m-am considerat niciodată a face parte din vreun grup sf-istic. Dacă chiar m-a deranjat ceva a fost că s-a dat în doi oameni pe care eu personal îi apreciez: Liviu Radu şi Victor Martin. Sau nu s-a dat şi am înţeles eu aiurea? Nu ştiu, dar totuşi cred că da. V-am spus doar că n-am de gând să mă uit în urmă. Iar cele două cărţi pe care eu mărturiseam aseară că le-aş citi, acum le-aş citi şi mai aprig 😀 Doar că nu ştiu cum să fac rost de ele. Mno, până la urmă nu o fi chiar un capăt de ţară de nu le-oi avea în mână. Dar nu m-aş resemna de acum. Zău că nu.

Şi aşa, ei bine, da, au început să-şi scoată ochii. Ceea ce mă face să mă întreb: să-mi iau floricelele şi să aştept spectacolul sau să-mi văd de treabă? Cred că aleg a doua variantă, nu de alta dar s-a ajuns la un penibil ceva de speriat. Sigur că mă distrează, aş minţi să zic că nu 😀 Dar, din păcate sau din fericire, mai am şi alte alea de făcut. Oricum, eu n-aş vrea să se lase nimeni de criticat atât de vehement. Pentru că e funny până la urmă. 😉