Lucia şi Loredana

Update: Hobbitul se joacă cu interviurile 😀 M-a distrat mult ideea lui. Dacă aş fi fost la scriitori nerecomandabili eu i-aş fi răspuns, numai aşa pentru curajul de-a spune lucrurilor pe nume. Ei, dar puteţi vedea prima parte a interviului cu mine aici. Spor la citit.

***

Sau Loredana şi Lucia dacă e să fim corecţi. Adică ambele mi-au plasat aceeaşi leapşă. Leapşă ce se fâţâie prin blogosferă fără nici o jenă 😀 Am făcut tumbe ca să scap de ea, vă jur. Dar nu se poate. Leapşa e leapşă şi până la urmă tot te loveşte. Asta dacă nu o loveşti tu pe ea.

Acum sunt nevoită să vă spun ce am învăţat eu în 2009.

Grea chestie, dar am învăţat multe. Mă rog, în fiecare zi înveţi câte ceva, altfel nu s-ar putea. Am trăi degeaba. Iar unii o fac cu mândrie. Eu nu îs aşa mândră, aşa că mai şi învăţ, chiar dacă nu întotdeauna îmi convine persoana care-mi transmite înţelepciunea.

Am învăţat de la un personaj pe care nu-l plac să nu citesc cărţi de acelaşi autor una după alta. Şi a avut dreptate, pentru că rişti să te plictiseşti. Cred că de aia n-am mai reuşit să-l termin pe Larsson 😀

Am învăţat că „dracul nu e întotdeauna atât de negru”.

Poţi avea prieteni adevăraţi cunoscuţi în mediul online.

Am mai învăţat că uneori e bine să fii calm şi să aştepţi momentul prielnic pentru a da lovitura decisivă. Şi cu toate astea nu am făcut-o când am avut ocazia. Nu ştiu, asta să însemne că am devenit un om mai bun? Nu cred.

Am învăţat că nu am întotdeauna dreptate. Ăsta e un adevăr nasol, credeţi-mă! Şi dacă-l mai şi admit e şi mai rău. Devin umană. Vă rog, nu vreauuuuuuuuuuuuuuu 😀

Am mai învăţat şi că viaţa e mai frumoasă atunci când nu te gândeşti tot timpul la ea.

Că există, totuşi, oameni pe care te poţi baza necondiţionat. Dar şi că nu e bine să te încrezi până la Dumnezeu, ca să nu te trezeşti că aterizezi.

Să nu mai cred tot ce văd cu ochii mei. Uneori s-ar putea să nu văd cum trebuie.

Şi, cel mai important, am învăţat să ascult. Ceea ce nu prea mi se întâmplă.

Şi, desigur, că iarna nu-i ca vara 😀

Restul nu mi le amintesc, oi mai fi învăţat câte ceva, dar cine mai ştie?

Şi nu, nu dau leapşa mai departe. O ţin pentru mine. Doar v-am spus că am învăţat şi să fiu mai egoistă, ce naiba?

12 comentarii la “Lucia şi Loredana

  1. Eeee, vazand eu povestea si titlul – nu pot decat sa spun – apropo de coincidenta leapsa data de 2 persoane – ca mintile … gandesc la fel 🙂 (acum da, va las pe voi sa spuneti ce fel de minti).

    Ah si as mai completa eu – apropo de partea cu crezutul (ca vad ca avem un „pitic” comun) ca uneori e bine sa te increzi, dar preveniv sa iti asezi si singur saltea ca nu se stie niciodata 🙂 Unii pot chiar sa te arunce ei direct 😀

    Si da, vazand leapsa aceasta – chiar ma amuzam gandindu-ma la modul: oare trebuie sa imi notez ce invat ca la anul sa am lectia (toata) pregatita? 😛

    O zi frumoasa tuturor – inclusiv celor cu cadouri pentru pisicute ca deh… ma simt – inclusiv pentru ca am 2 motani si din alte motive dar in care nu intru aici :))

  2. Pingback: Tweets that mention Lucia şi Loredana « Oana Stoica Mujea -- Topsy.com

  3. LA MULTI ANI ! ROBERT

    STATUIA LUI EMINESCU ESTE SFARAMATA IAR LIMBA ROMANA
    INTERZISA LA INSTITUTUL CULTURAL ROMAN DIN NEW YORK!
    In prezent traiesc in America un milion de romani. O mare parte sunt concentrati in New York. Dupa caderea lui Ceausescu. pe timpul careia romanii ocoleau ingroziti cladirea sinistra de i6 etaje a diplomatiei romanesti, ei au inceput sa se adune la centrul cultural aflat in cartierul diplomatic. la doi pasi de cladirea ONU. ICR are la dispozitie unul din cele mai frumoase galerii de arta ,cu doua uriase vitrine de sticla care dau in strada si o frumoasa sala de spectale. De si suspiciosi de eterna prezenta a securistilor si a noilor activivisti culturali, care nu se deosebeau de cei vechi doar prin faptul ca furau mai mult, ei au inceput sase adune, considerand acest loc al lor. Arta prezentata era modesta si de multe ori evident propagandistica. Totusi oamenii nostrii de toate categoriile treceau peste toate si se adunau pentru a se simtii mai aproape de tara. Intelectualii subtiri de si strambau din nas umpleau salile centrului. Cei mai multi veneau pentru a se simtii acasa , a intalni un prieten si cand bugetul permitea chiar sa bea un pahar de vin si sa manance cateva sarmale de sarbatori. Au inceput sa apara si vechi diziidenti , dusmani ai comunismului care au intrat in imeduat in conflict cu agentii culturii in civil. Toate, cu bune si rele aveau ceva totusi in comun. Se petreceau in mediul si mentalitatea romaneasca. Era o oglinda aburita a unei tari care incerca sa se desprinda de comunism si a se intoarce in civilizatie. In curand aceasta oglinda a fost sparta in bucati, cioburile ei ranind pe toti care au ceva in comun. 
La o saptamina dupa numirea ei in calitate de director al ICR, urata si mereu transpirata Corina Suteu declara transant  nu avem nevoie de sclerozata comunitate romaneasca care vine la manifestarila culturale sa mananca fursecuri 
Pentru a da greutate noului directorat. la prima actiune anticulturala ai fost trimisi pe banii romanilor, insasi vice presedintele ICR, Mihaesimpreuna cu politrucul cultural pe nume T.Morar. Dupa ce sa transmis un fel de mesaj patapievician din partea preseditelui onorific al ICR , Traian Basescu, sa anuntat ca se vorbi de acum inainte numai in engleza. Primul lucru care ma uimit, a fost faptul ca in sala nu se afla nici un strain. Al doilea lucru era ca nimeni nu vorbea aceasta limba de circulatie internationala pentru ca nu o cunosteau de loc. Un american nimerind la acesta aunare ar fi cerut cerut precis un translator. Vazand ca Corina Suteu a fost trimisa sa reprezinte sa reprezite cultura romana in USA, fara sa cunoasca doua boabe de americana iar Mihaes sa citeasca de pe o foaie de hartie balbaieli neinteligibile, in fata unei sali de romani americani, am incercat sa protestez. Interventia mea a fost deosebit de scurta probabil cateva secunde. Dupa ce am cerut reitroducerea limbii romane Mihaes a cerut sa fiu dat afara. Morar a cerut interventia politiei iar directoarea Suteu a inceput sa ma traga de de pulovar spre iesire. Din cauza ca am cerut sa se vorbeasca si romaneste pe teritoriul Romaniei ( ICR are aceasta calitate ) mi sa interzis participare la la orice activitate la ICR de si sunt artist , ziarist si cetatean roman. Imediat dupa acesta intamplare T. Morar la intoarcerea in tara, a descris cele intamplate in articolul UN PAPAGAL UNGUR BRUIAZA ARTA ROMANREASCA LA NEW YORK.
    Robert Horvath- DEVA cineast New York
    http://www.devagallery.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s