Despre concurs şi altele

M-am mai gândit, aşa că mai am o propunere. Sigur, până pe 1 februarie am timp să completez toată lista. Dar acum am o completare importantă, nu ştiu de ce n-am văzut-o de la început. Cred că eram prea încântată că nominalizez. Asta-s eu.

 

Cel mai luptător dintre bloguri: Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi. Cu siguranţă merită mai mult decât atât.

 

În rest, vă spun că mâine mă găsiţi la ora 18 la Mall-ul ăla de lângă Cotroceni, la standul Tritonicului alături de Crime Scene. Vom vorbi despre crime, aşa că nu rataţi, poate reuşim să şi ucidem pe cineva până la urmă 😀

Şi, pentru că e al dracului de frig, mă gândesc că veţi sta acasă în weekend, şi ce altceva v-ar putea încălzi mai bine dacă nu o lectură de amor, dar nu o lectură aşa cum v-aţi aştepta voi. Ci una care chiar merită citită.

 

Aşa. Ne auzim duminică. După cum v-am spus, am treabă.

Anunțuri

13 comentarii la “Despre concurs şi altele

  1. Darius, mai taci.

    Canguru’, aia nu are rost s-o citesti, adica Stapanul, de unde Doamne iarta-ma ai luat-o? Si de ce nu ma intrebi si pe mine? Nici macar n-au mai fost publicate celelalte volume, in plus e naspa. Citeste-o pe asta.

    Mirela, merci, stii ca-mi place 🙂

  2. sâmbătă, 21 noiembrie 2009
    Scriitoarea Oana Stoica Muja a trecut la romanul poliţist. Aceasta nu este o ştire care sã tulbure apele nici mãcar în lumea ei. Nu e nevoie de un poliţist care sã afle de ce Oana a apucat-o pe aceastã cale. A fãcut-o, pentru cã aşa vrut. Aşa i-a plãcut. Important este cã a reuşit. Dacã noua ei carte, Indicii anatomice, este la înãlţimea Rãzboiului reginelor, aşa cum era de aşteptat, totul e în regulã.

    De fapt, pentru o anumitã categorie de scriitori nu este greu sã treacã de la literatura fantasticã sau de anticipaţie la cea poliţistã ori viceversa. Uneori, asistãm chiar la mixturi în care nu mai conteazã dacã este literaturã SF, poliţistã sau de alt fel (Edgar Allan Poe). Dacã stãm sã ne gîndim, orice operã literarã de acţiune are şi un sens poliţist. Chiar cînd lipseşte personajul detectiv în carne şi oase. În acest caz, rolul sãu este luat de cititor sau de spectator. Unde existã o enigmã existã şi un poliţist. Adicã acea entitate care îşi asumã misiunea sã dezlege misterul şi sã dea în vileag adevãrul. Pe care îl întîlnim, fãrã uniformã şi grade, uneori fãrã substanţã materialã, şi în prima epopee cunoscutã, Ghilgameş, şi în Oedip al lui Sofocle, şi în Iliada şi Odiseea, şi în Cîntarea nibelungilor, şi în Machbeth, a lui Shakespeare, şi în Nãpasta sau într-O scrisoare pierdutã, ale lui Caragiale, şi în Lecţia de francezã a lui Eugen Ionescu. Ce sã mai vorbim de Misterele Parisului, Misterele Londrei, Misterele Bucureştilor? Socotit gen minor din punct de vedere estetic, romanul poliţist şi cel de aventuri s-au impus mai ales în lectura tineretului. O adevãratã invazie a cunoscut romanul poliţist în ţara noastrã. Deşi elevii care erau prinşi cã citeau asemenea literaturã erau pedepsiţi (tunşi, nota scãzutã la purtare sau exmatriculaţi), ca şi cum ar fi fost vorba de consum de narcotice, tendinţa aceasta nu se putea stopa. Marfã de import pentru scriitorii noştri cei mai valoroşi, dar cenzura nu agrea aşa ceva. Edituri ieftine, în colecţii de masã: Enigma, Cheia, 5 lei, 3 lei etc. În comunism, literatura poliţistã devine instrument al luptei de clasã. Chiaburii dãdeau foc la arii, foştii burghezi puneau la cale sabotaje, spionii colcãiau peste tot, sã ne fure secretele. Literaturã ieftinã, care se îngãlbenea în rafturile librãriilor. Se impun totuşi prin inventivitate cîţiva scriitori ca Haralamb Zincã, George Arion, Rodica Ojog Braşoveanu…
    De-abia în ultimul deceniu, literatura de aventuri, literatura fantasticã şi cea poliţistã irupe în România şi e recunoscutã pînã şi în programele şi manualele şcolare. Din cel mai nou detaşament face parte şi concetãţeanca noastrã, Ona Stoica Mujea…
    sa nu mai zica cine ca nu as fi un bun politest

  3. O, da, Hobbitul, am citit Enigma si Cheia de m-am saturat 😛 Mama, ce debit scriitoricesc ai 🙂

    Geocer, nu-i tarziu sa-ti multumesc 🙂

  4. Lilick, am decis sa-i lasam in viata 😛

    Adrian, da, mi-a venit si ideea asta ceva mai tarziu, maine o s-o adaug si pe ea. Ai dreptate 😉

  5. Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 33 « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s