Când ţi se pune pata

Există oameni, fiinţe, creaturi, ascunse în spatele unui ip, id, etc. Oameni pe care nu îi afli niciodată. Şi te întrebi, cum să nu te întrebi, cine sunt ei în realitate. Uneori afli, alteori nu. Ceea ce e enervant. De fapt, sinceră să fiu, doar o singură persoană m-a interesat cu adevărat, un id, să zic aşa. În cele din urmă am aflat cine e şi cu ce se ocupă. De ce e şi prost omul respectiv, nu m-am prins.

Dar există şi altfel de id-uri, care nu sunt proaste, doar precaute.

Id-ul Secrete fără Stăpân , cum îşi spune el sau ea. Evident că ne-am cunoscut pe facebook. Adică id-ul mi-a cerut prietenia, eu i-o dădui şi m-a apelat pe chat-ul respectiv. Vorbesc rar cu oamenii pe chat-ul facebook, asta şi pentru că m-a stresat un italian. Şi încă mă mai stresează când mă vede, dar şi eu ies de parcă m-ar fi prins. 😀 Funny, nu? Dar cu id-ul de care vă zisăi am vorbit ceva. Cam sceptică, apoi curioasă, apoi nervoasă, apoi mi s-a pus pata.

Id-ul mi-a explicat cum că şi-a făcut blog de secrete (sigur că m-a tot întrebat dacă n-am un secret, nu am, sorry), în principal pentru a le da oamenilor posibilitatea de-aş spune oful. În anonimat. Mi-a explicat că până şi formularul prin care se trimit secretele e conceput de aşa natură încât cel ce trimite să rămână anonim. Şi oricum pe id-ul nostru nu-l interesează numele din spatele omului. Încearcă doar să le dea un spaţiu celor ce au ceva pe suflet, şi dacă cititorii îi mai pot şi ajuta cu un sfat, atunci cu atât mai bine.

Bine, nu blogul în sine mă interesează în mod neapărat, ci persoana din spatele id-ului. N-am aflat dacă e fetiţă sau băieţel 😀 N-am aflat nici măcar prima iniţială a numelui. N-am aflat, la dracu’, nimic. Ne mai vorbim pe chat-ul ăla uneori, iar eu îi tot promit că voi afla până la urmă. Pur şi simplu mi s-a pus pata şi mă stresează. Dar rău de tot. Cred că sunt cu adevărat scelerată. În loc să mă ocup de chestii serioase, eu vreau să ştiu cine e în spatele unui id. Cred că mă şi enervez pe mine pentru asta, dar şi pe id sunt nervoasă.

Aşa că am pornit la vânătoare. Să vedem care pe cine până la urmă 😉

 

P.S: Mai târziu voi veni cu o completare a listei concursului lansat de Lucia. Unii au dispărut, din creierul mei, alţii au apărut. În plus, pentru cel mai bun traducător din română în română se dă test, aşa că am fost nevoită să mă reorganizez.

Oh, da, iar cei ce au fost propuşi şi se ştiu că vor intra pe colo ori pe colo, mă pot mitui. Nu plecaţi urechea la toate prostiile de genul „juriul e de nemituit”, nu e adevărat 😀

Reclame