Heloooooooo….

Să nu credeţi că am luat-o razna, pentru că eram deja. Bine, ieri am avut întâlnire. Au fost prezenţi: Geocer, normal, Raluca, Ema Boema 😀 şi Remus, el fiind cel nou, dar destul de vechi totuşi. Vechi în sensul de figură bloggeristică piteşteană. Au lipsit restul. Drept pedeapsă nici nu-i mai amintesc 😉

Şi vedeţi poze la Raluca.

Pe sistemul ce am mai aflat despre mine, sistem preluat de la Geocer (apropo, omul iar s-a mutat pe blogspot, din pricină de problemă cu bandă net sau pe acolo), zic să vă spun şi eu. Dar înainte… Doamne… încă mă mai minunez, îmi dau seama că oamenii nici de miştouri n-au auzit, că de ironii nici nu poate fi vorba. Ieri comentez şi eu pe facebook: „da, miştoacă cartea”, voit şi întâmplător, atât miştoaca cât şi cartea care fac o cacofonie vizibilă şi iritabilă. Mă rog, nu făceam mişto de carte, doar că mi-a venit să mă exprim aşa, la mişto. Şi am pus şi zâmbet, ca să se prindă lumea. Dar vine o doamnă, din al cărei profil reieşea că e intelectuală şi îmi spune mie cum că „că ca” e de porc. Bine. E prima oară când aud. Viva! Nu ştiu ce mă mai făceam dacă nu mă lămurea.

Şi acum, ce am mai auzit despre mine: cum că aş avea suflet de câine. Eu zic că e de bine. Îmi plac animalele incluşi şi câinii (să evităm cacofoniile că nu se prinde lumea şi dăm dracu’ în alte alea). Cum că m-ar fi făcut tata poetă. Replica tatălui meu: „cel puţin oamenii sunt convinşi că eşti a mea”. Cum că aş scrie scenarii porno – măi, aş scrie, dar trebuie să ajung la Patapievici să-mi dea lecţii, că singură nu ştiu cum.

Amuzanţi sunt cei doi din spam care în fiecare zi îmi aduc aminte că sunt… să zicem pe franţuzeşte, vorba lui Vali Badea, „fufă”. Mai naşpa e că eu n-am zis că n-aş fi, dar pe ei şi acceptarea mea îi deranjează. Şi atunci ce să fac, frate? Sunt cum vreţi voi, dar nici aşa nu e bine. Ziceţi voi cum ar trebui să zic să fie bine şi zic. Să mor. Numai să mă lăsaţi dracului în pace, că m-am plictisit şi de prostiile mele, aşa că de ale celorlalţi sunt sătulă.

Aşa că vă rog din suflet, ba nu, că din ăla nu am, că doar am aflat-o şi pe asta. Vă rog din licărirea aia de speranţă a sufletului meu, dacă nu pricepeţi duceţi-vă la somn. Dar înainte de asta, vă tot rog să-mi explicaţi şi mie ce răspunsuri v-ar face fericiţi şi eu vi le voi oferi. Parol!

 

P.S: Între timp m-am lămurit cu doamna, de fapt da, are dreptate ea. De unde să mai ştie omul ce e voit şi ce nu. Mno, sorry, e vina mea. O să mă joc frumos pe face de acum încolo. Şi nu, nu e la mişto, e pe bune. Am înţeles punctul de vedere, totuşi, între atâta lume de unde să mai ştii care cum e. Bine, pe asta am acceptat-o, acum sper să accepte şi ceilalţi că am acceptat-o, că la ce experienţe am s-ar putea să nu fie bine nici aşa.

Reclame