Pe bază de taţi

În Piteşti, vă jur, nu mai sunt mamele la modă, ci taţii. Măcar am scăpat de înjurăturile de mame. Cu tata accept mai uşor 😉

Să vă spun, că nu pot să mă abţin. Doar ştiţi că deja am făcut o pasiune pentru facebook. Unde urmăresc trei oameni şi am o mie două sute şi ceva de prieteni. Mno. Uneori, din ăia i se mai năzare câte unuia că mă ştie, că vrea să mă înjure, că mă iubeşte, că mă urăşte, ca în viaţă, vorba aia. Şi uite aşa mă „agaţă” un piteştean. Iniţial îmi spune că ne ştim din vedere. Iniţial îl şi cred, la modul că eu oricum nu-l ştiu, dar m-o şti el că nu e interzis. Şi zic să fiu de treabă şi îi răspund, şi facem şi schimb de id-uri, că doar ne ştim. Dar constat repede că eu nu-l ştiu. Dar el mă întreabă dacă sunt fata lu… Io zic că e cel mai prost mod de-a începe o conversaţie, dar fie, îs. Mi se spune că tatăl lui îl cunoaşte pe al meu. Ok. Foarte frumos. Şi ajungem aşa la o cafea.

Bine, zic, că na, dar în condiţiile impuse de mine, în locul pe care-l decid eu. Iniţial e de acord, apoi se suceşte că cică îi impun. În cazul ăsta am pus punct, de virgulă nu se mai punea problema.

Eu nu înţeleg. Adică, eu nu-l cunosc. I-am şi explicat că nu, i-am spus chiar şi că poate fi un psihopat. Sigur că el s-a amuzat, dar eu eram serioasă. Bine. Nu e, atunci de ce nu se poate în condiţiile mele? Lumea chiar are impresia că mă duc oriunde cu oricine la cafea? Mi se pare cumplit de absurd. Şi uite aşa îţi trece a mai fi de treabă. Şi aşa sunt destul de sceptică când se instalează vreunul comod la mine în mess, mă rog, nu că l-aş şi băga în seamă. Dar aşa, ca idee. Apoi sunt destul de sceptică cu cei care-l cunosc pe tata. Şi mai sceptică sunt cu cei care vor „un autograf”, se înţelege despre ce vorbesc.

Mno, aş vrea ca oamenii să priceapă că totuşi nu sunt eu cea care-i caută. În cazul ăsta m-aş conforma, dar dat fiind că e invers, never, să ne fie clar. Şi să mai ziceţi voi că lumea nu e nebună.

 

Ei, şi astea fiind zise vă anunţ că mi-a revenit pofta de scris. O poftă teribilă. Aşa că mai rar cu netul, doar am treabă. Şi nu prea am mai avut de ceva timp nici poftă, nici treabă.

 

P.S: La final o dedicaţie care mă obsedează. Desigur, dedicaţia e pentru cine se mai simte obsedat 😀

Pe asta o uitasem :

Anunțuri

18 comentarii la “Pe bază de taţi

  1. Cum s-ar zice literatura românească se va îmbogăţi în curând cu o nouă capodoperă… 🙂
    Faine dedicaţiile, chit că-mi amintesc de ceva neplăcut…, o obsesie veche…..

  2. Oana, tot îi bine că ți-a revenit o poftă teribilă de scris!
    Iar mie azi, mai mult ca oricând în anul ăsta, mi-a venit o poftă de desenat, așa că o iau pe Enya de pe mess unde stă cu Diană-sa și ne punem pe treabă, avem un vernisaj online de prezentat în această scurtissimă vacanță intersemestrială!

  3. Adrian SM, eiiii, cum sa-ti aminteasca de ceva neplacut?

    Nea Costache, pentru mine sigur is faine 🙂 Multumesc la fel!

    Canguru’, chiar asa 😉

  4. Baiatul Ciudat, eu nu stiu de ce ti-ai dori tu sa apari in carnatul asta de blogroll al meu. Dar fie, pentru ultima oara in viata asta mai fac o fapta buna. Nu e nevoie sa ma treci si tu, sunt trecuta si asa prin prea multe blogrolluri.

  5. Afară ninge liniştit, superb, vreme numai bună de scris. Pentru cei cu talent, fireşte. Succes şi spor pe ramura literară !

  6. Deci constat ca pentru binele posteritatii tu trebuiesti enervata. Adeca iote, se dovedeste cel putin a doua oara de cand frunzaresc postarile de aici ca ai chef de scris dupa ce te sacaie careva. Pai io ce sa mai inteleg? 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s