Mi se pare normal

Să nu pot dormi după o zi agitată. De parcă noaptea trecută aş fi făcut-o. Eu votez să nu mai dorm deloc. Mi se pare mai cinstit. Acum încerc să fac un pact cu Dumnezeu. Da, i-am cerut chinuri veşnice. Şi cred că mi le oferă. Cel puţin nu e insensibil la cerinţele mele.

Şi uite aşa m-am enervat încât m-am apucat să fac curat în mess. Da, ignore la greu. Am mai rămas cu cinci oameni 😆 E foarte funny, nici nu ştiam că e aşa mişto să dai ignore. Măcar am rămas cu cinci oameni care pricep atunci când le spun că nu am timp, că nu am chef, că nu pot sau nu vreau. Şi nu mai trebuie să stau pe invizibil ca o cucuvea (nu aia de la Cotroceni). Poate că uneori chiar nu fac nimic, dar nici nu vreau să fiu bombardată cu întrebări. Pentru asta folosim mailul. Mail la care răspund când am timp. Da?

No, gata, am decis cine merită şi cine nu.

Bine, nu sunt chiar cinci, sunt zece. Mă simt ca un fel de inchizitor sau aşa ceva.

Bine, şi cu toate astea de ce nu pot să dorm? Să nu-mi ziceti că de rea, pe asta nu o cred.

O, da, şi încă ceva pentru toţi cei care mă adaugă în blogroll. Fraţii mei, vedeţi bine cum arată blogroll-ul meu. Nici măcar eu nu-l folosesc, pentru că îmi e teribil de incomod. Puteţi să mă ştergeţi liniştiţi şi fără nici o mustrare de conştiinţă în cazul în care nu v-am adăugat până acum. Puteţi să faceţi ce doriţi. Nu mai vreau schimb de linkuri, nu mai vreau nimic în sensul ăsta. Puteţi la fel de bine să şi uitaţi că exist. Îmi e egal cu minus zero. Dacă vreodată voi considera că cineva mai merită să se alăture listei, bine, dacă nu, la fel de bine.

Eu nu cer nimănui să mă adauge niciunde, aşa că lăsaţi-mă! Deci gata, s-a închis şi blogroll-ul. Dacă aveţi alte cereri le depuneţi drept la Băse. Eu sunt indisponibilă.

Sigur, indisponibilă pentru cei care vor neapărat în blogroll, schimb de tricouri şi alte cele. Pentru prieteni e altă poveste. Deci nu ne cunoaştem, nu ne cerem. Punct!

A, da, şi sunt dusă! Nu pe mirişti, doar din localitate.

Reclame