Da, da, azi am viteză şi spor

Păi doar nu credeţi că nu scriu. Ba scriu. Când vrei să fugi de realitate ce poţi face mai bine? Te bagi în sufletul unor personaje şi gata. Ai scăpat. Cel puţin eu tot am cum scăpa. Alţii nu sunt la fel de norocoşi. Şi pentru că acum sunt în pielea propriului personaj pentru vreo zece minute, m-am gândit să vă povestesc, dar înainte de asta, trebuie să anunţ că din pricină de cădere de tensiune Club de Carte, din păcate, a pierdut câteva postări. De recuperat nu se mai pot, aşa că promit că în weekend-ul ăsta le voi rescrie. Asta este. Se mai întâmplă!

 

Ce vă (ne) mai pregăteşte Tritonic:

 

Sfârşitul ăsta de lună, dar şi începutul celeilalte se anunţă a fi unul aglomerat.

Încep cu un debutant: Oana Duşmănescu care apare, nu ea, cartea, în colecţia Caşmir cu „Urechile pisicii Olga”. Dar vom mai vorbi când vom avea mai multe date. Eventual şi o copertă. O găsiţi pe facebook. Şi urechile şi pe Oana 😉

 

Alexandru Petria apare şi el cu un roman ceva mai deocheat „Zilele mele cu Renata”. Cred că la începutul lunii viitoare din câte am prins pe surse. Vom vedea şi vom analiza la momentul propice.

 

Eh, surpriza şi vampirii a doi străinezi, o veţi avea în vară. No, nu vă spun cât am tras. Vă spun eu zilele astea mai mult 😉

 

Dar cea mai mare surpriză şi cea mai mare bucurie a mea ţine de Luciaaaaaaaaaa Verona. Da, cartea Luciei „Labirint obligatoriu” o să apară, cred că în acelaşi timp cu „Parfumul…”. Lucia nu e nici la debut, nici la altceva. Este unul dintre marii noştri autori şi dramaturgi. Aşa că trebuie să-mi înţelegeţi bucuria. Mă bucur că Lucia a venit cu o carte întreagă la Tritonic, pentru că nu e prima ei apariţie aici. Dacă vă amintiţi de „Domnul deputat se prăbuşeşte”… ei, da, şi Lucia a contribuit cu un text alături de alţi mari autori ai noştri. În fine, în cartea aia au fost numai autori mari. Aşadar să ne pregătim şi s-o primim pe Lucia la Tritonic. ( Nu de alta, dar facem dublă lansare şi dacă nu zic de bine stau la uşă 😀 ). Dar despre asta vorbim imediat ce ni se oferă o copertă.

 

Alooooooo, Tritonic. Vrem copertă la cartea Luciei. Repede! Repede!

 

Şi acum mă întorc la Anastasia (momentan o scriu tot aşa, chiar dacă în realitate Stelian Munteanu i-a pus şpe mii de s-uri)  sau nu la Anastasia?! Eheee….

Reclame

Eu de unde să ştiu?

După ce am făcut o groază de nebunii azi, despre care o să vă povestesc cu altă ocazie, dacă o mai fi vreo ocazie, m-am dus la spălătorie. Mno. Am stat mai întâi cu un cunoscut, apoi am vorbit la telefon, apoi am citit. Şi iar mno, când mă uit la ecranul tv-ului, pentru că au camere video şi poti vedea când maşina e aproape gata sau cum ţi-o spală sau, mă rog, chestii, ce văd eu? A? Ce văd? Un nene care îmi pozează de zor maşina. Interior-exterior. Mă întreb stupefiată de ce? Adică de ce? Ce-am făcut şi nu ştiu? A?

Şi închid cartea, îmi iau geanta şi val-vârtej pe uşă. Păi de ce? A? Patronul era acolo, aşa că m-am liniştit imediat şi oamenii mi-au explicat că o pozează pentru siteul spălătoriei şi că nu se vede numărul. Şi dacă nu vreau, nu apare. Ba vreau, ba vreau, cum să nu vreau. Maşina mea e o vedetă în sine. Vreau. Vreau. Vreau. Şi puţin îmi pasă că se vede ori ba numărul, oricum toţi cerşetorii din oraş mă strigă MOS 😀 Ar putea fi BABA, ştiu, dar nu a fost să fie.

Şi iată, dragi piteşteni că spălătoria din Târgu din Vale (cea mai bună după părerea mea, cel puţin poţi citi liniştit fără să îţi urle nimeni în creier şi nici urmă de manele) are de acum site. Unul chiar drăguţ. Mno, cel puţin de pe site am înţeles şi eu de ce nu mai e ceara gratis. Pentru că atunci când folosesc apă caldă la spălatul maşinii, ceara costă. Şi mi se pare corect, pentru că toată vara e gratuit. Deci ne compensăm. Sau nu, că eu folosesc ceară doar iarna. Dar ceilalţi clienţi ies sigur în câştig.

Mna, o să vă anunţ când bijuteria mea o să apară în galeria foto. De fapt e singura maşină care merită să stea acolo. Sper să facă ceva gen „photo maşini vip” 😀

 

Update: că doar se potriveşte situaţiei, doar că eu mai ştiu ceva gramatică 😀