Noh, fără avioane între noi şi fraţii noştri

Iap, plec la Chişinău. Nu, nu ştiu nici eu ce lansez. La naiba! Cred că şi Parfumul şi Indiciile. Noap, nu s-a decis unde. Mă mută de la deal la vale. Bine că mă mută. Atâta timp cât mă mută se spune că încă sunt în cărţi 😀 Dar am obosit. Am obosit rău. Şi la ce program se anunţă cred că obosesc fără să mă mai deplasez undeva 😛

Ei, dar nu despre asta era vorba. Ideea e că am încercat să-mi rezerv bilet de avion cu plecare pe data de 3 şi sosire pe data de 4. Eu nu ştiu cum o fi la Chişinău, dar la România e naşpa. De ce? Păi ori plec de pe 4 până pe 7, ori de pe 2 până pe 5. Adică în nici un caz cum vreau eu. Doamne ajută că la Satu Mare şi Baia Mare avem avion în fiecare zi, că altfel nu ştiu cum supravieţuiam.

Până la urmă plec. Până la urmă lansez. Da, la Chişninău. Ce? Cum? Unde? De ce? Nici nu mai contează.

Am avut o zi infernală. Şi cu toate că mi-am jurat că o să arunc telefonul imediat ce mai sună cineva care are măcar o mică legătură cu vreo lansare, sigur că n-am făcut-o. Sper că Bogdan mănâncă, cu ghionturi, pentru că a reuşit să-mi strice şi îmbăierea de seară 😀

Şi ca să fie treaba bine pusă la punct, pe 5 se pare că o să am două lansări în Bucureşti. Asta e aşa să-mi ajungă pentru toată viaţa şi să mă las de scris. M-am prins eu. Aşa lucrează tritonicii. Nu iţi dau ei cu şutul, îţi dai singur pentru că nu mai rezişti. Ce oameni 😆

 

 

Bine, trebuie să vă mai anunţ ceva. Îl ştiţi pe Nea Costache. Ştiţi că a scris o carte. O carte care a început-o pe blog, pe numele ei „O viaţă împreună”. Deci, da… O carte care a încept pe blog şi s-a finalizat în tipografie. O să iasă la o editură universitară. Ceea ce e bine pentru debut. Ceea ce e bine pentru Nea Costache. Eu l-aş fi sfătuit să mai aştepte, dar ştiu cum e să vrei să-ţi vezi cartea ieşită de sub tipar. Să-i răsfoieşti paginile, să-i simţi mirosul, să-i mângâi coperta. Tot ce pot să-i doresc e mult noroc şi să-l rog să mă anunţe când are copertă. Să zicem şi noi de bine 😉 (adică eu şi celelalte două personalităţi ale mele).

 

Aş mai fi vrut să vă spun ceva, dar îmi e prea somn. Sau, la drept vorbind, nu sunt convinsă că vreau să vă spun. Până mâine mă mai gândesc.

 

Şi un mic anunţ: Dragii mei copii, ştiţi despre ce vorbesc. Cei care ştiu, desigur. Din vorbă în vorbă şi din gură în gură s-a dus vestea, în micul nostru cerc secret. Mai e puţin până la sfârşitul lunii, dar eu sunt bună (bine, nu sunt, dar sunt ocupată, na 😀 ) aşa că vă las până pe 15 martie. SILVANAAAA, mă bazez pe tine să-i anunţi şi pe ceilalţi? Merci! A, şi trebuie să vă fac de râs şi să vă spun că până acum am primit două texte. Na!

 

Noah, ăstea îs noutăţile. Adică o să mor.