Despre nişte cărţi şi despre nişte oameni

O să încep cu Nea Costache cu toate că nu-i frumos să laşi o doamnă să aştepte.

Aşa cum ştiţi cartea lui Nea Costache va fi în curând scoasă de sub tipar, proaspătă, caldă, tocmai bună de răsfoit, de mirosit şi de citit. Şi, dacă doriţi, puteţi face şi precomandă. Eu ştiam doar conţinutul, dar când am văzut şi coperta aproape că am leşinat… de plăcere 😉

O să încerc, datorită unui om de bine, cam prea entuziast pentru ceea ce se întâmplă azi cu literatura românească, dar pe care-l simpatizez doar pentru faptul că se zbate şi pentru alţii, numărându-se chiar el printre scriitori… ce ziceam?, aşa, că împreună cu acest domn voi încerca să scot cartea lui Nea Costache de sub influenţa onlineului. Şi o vom duce în offline. Dar o să vă anunţ eu când.

Eh, nu că avem carte frumoasă?

 

Apoi, cum am plecat eu vineri spre USR, cu un GPS care avea glasul lui Geocer – identic, vă jur 😀 , iete că nu m-am întors cu mâna goală.

Gabriela Creţu mi-a oferit, atât mie cât şi Luciei, câte un exemplar din cărţile ei ieşite la editura Lumen. – Din păcate n-am găsit decât două din trei pe siteul editurii – Chinezu a ţinut să ne spună sus şi tare că aceste cărţi au şi poze. Nu, nu era aşa, Gabriela i-a spus Chinezului ceva de genul: „Ia cartea asta că are şi poze” 😀 , iar domnul a spus-o tare, la microfon, să se asigure că ştiu şi cei de pe trotuar lucrul ăsta.

Aşa am aflat că Gabriela are şi blog şi mai suntem prietene şi pe facebook. La mai multe!

Voi ştiţi, click pe poză şi o puteţi comanda.

                               

 

Ei, şi ajung, pentru azi, la ultima doamnă. Pentru că mai am o doamnă faţă de care nu mi-am plătit încă datoriile, dar vom reveni şi la ea.

Acum vă spun de „Urechile pisicii Olga”. Cu menţiunea că această copertă a fost realizată de un prieten de-al autoarei. Cartea, din câte am văzut eu, a fost destul de căutată în prima ei zi de existenţă. Cineva chiar a comandat zece exemplare pentru a o oferi drept mărţişor. Ce poate fi mai frumos de atât?

Cred că e timpul să o comandaţi şi voi. O să vedeţi că e surprinzătoare, iar spiritul femeii în trupul felinei… eheee. Zău că merită să o citiţi.

 

Momentan cam atât, voi reveni pe seară cu păreri şi poze din Chişinău. Şi tot atunci vom vorbi şi despre cealaltă doamnă 😉

 

P.S: Trebuie să-i mulţumesc lui Adrian Năstase pentru cuvintele frumoase şi pentru prezenţă. V-am spus că a fost foarte haios? 😀