Mna, şi-a mai trecut o zi

Dar trezindu-mă aflu că e ziua lui Roger, adică domnul de muri în „Parfumul văduvei negre”, şi mă tot întreb, dacă e mort îl mai serbăm? Că vorbim cu el de pe lumea cealaltă m-am obişnuit. Ai dracu’ ăştia de la RDS ce s-au extins. Să faci tu contract cu însuşi Dumnezeu e o treabă. Oare în ce i-o plăti? Intrări mai lesnicioase în rai? Sau un loc călduţ în iad? Interesant, nu?

Aşa că nu pot rata ocazia de-ai spune şi aici „La multi ani!” lui Roger. El vrea sănătate, dar n-am întrebat de care. Fizică sau mentală? Că din aia mentală n-am nici pentru mine, de unde să-i mai dau şi lui? Deci „la mulţi ani!” ar trebui să îi ajungă. Părerea mea.

 

 

Şi de la Roger trecem la Lucia, nu de alta, dar tocmai ce am terminat „Labirint obligatoriu” (click pe poză pentru a o comanda) şi peste vreo juma de oră aşa o să îi scriu şi o recenzie pe club, să se înveţe minte şi să mai scrie aşa mişto. Păi ce e asta? Ruşine! Nimeni n-ar trebui să scrie aşa mişto. Clar?

 

Şi ne mutăm la cununii. Că ştiţi doar că am şapte perechi de fini şi mai urmează să botez un copilaş, care, desigur, e tot băiat, că aşa am eu noroc, să botez numai băieţi. Chiar nimeni nu are o fată de botezat? Că tare îmi doresc. Până acum am botezat cinci puradei de gen masculin. Vreau şi eu o fată, să îi cumpăr rochiţe şi cercei. Plzzz. Da, ştiu, nu aveţi timp de minuni. Dar dacă zic că am botezat o carte se pune la feminin? Nu de alta, dar cartea e roman. Aşa că? O fi bi? Nu prea ştiu cum să zic că e, dar lăsaţi-mă să mă iluzionez că e o fată. Da, cartea lui Nea Costache, care arată mai bine în realitate decât pe PC. Şi pe care o s-o citesc rând cu rând. Pentru că foile miros şi spun poveşti, iar atunci când mângâi coperta regăseşti sentimentele autorului întregite.

 

Şi ajungem la obsesii şi plecări. Că-mi vine să plec. Şi să plec. Şi nu mi-a trecut dorul de ducă. Şi m-aş urca în maşină, aş da muzica la maxim şi aş merge oriunde. Oriunde îmi arată indicatoarele. Şi când drumurile se bifurcă, am să mă dezintegrez şi eu ca să o apuc pe toate. Şi pentru că tot mă obsedează de două zile, cu toate că nu mi-a plăcut niciodată artistul, ete că acu’ îmi place. Melodia asta în special. Şi da, aş da-o la maxim şi aş merge. Încet pentru a nu atrage atenţia. Şi pentru a mă pierde între celelalte maşini. Şi pentru a mă dezintegra, în speranţa că oriunde voi fi căutată, ceva din mine tot va exista. Desigur, nu mă va căuta nimeni. Dar tot m-aş duce…

 

V-aş ura şi weekend plăcut, dar eu nu vreau să vină weekend-ul, aşa că sunt în dilemă. Mai bine vă uraţi singuri tot ce doriţi, că eu nu ştiu a mai ura. Poate totuşi o să pornesc la drum. Poate nu. Poate o să dorm până la sfârşitul vieţii ca frumoasa din pădurea adormită. Dar îl rog pe prinţ să nu mă trezească. Să treacă pe lângă mine ca şi cum n-aş exista. Şi, poate, atunci când mă voi trezi voi fi singură pe tot pământul. Asta ar fi o minune prea mare, nu? Nimeni nu o să mi-o împlinească. Dar pot visa şi eu?

Anunțuri

12 comentarii la “Mna, şi-a mai trecut o zi

  1. Deci, si aici multumesc! Fireste ca-mi ajunge, sau…
    Iar cu cautatul, chiar de-ai vrea sa nu te caute nimeni, iti dau scris ca te va cauta 😉 Si in vorba ceea chiar.
    Da uite, daca promit ca nu mai zic la nimeni, imi spui care e magarii de te-au suparat? Ca le-aratam noi lor!

  2. Wow, si eu care credeam ca doar eu as vrea să mă pot dezintegra… Trecand peste asta, la multi ani domnului Roger (poate că ar trebui să-i facem o pomana… mno, glumeam)! Cum să nu-ţi placa Enrique Iglesias? Eu am devenit fan după melodia cantata cu Ciara… nu, mint, de fapt dupa „Push”, dar oricum…
    P. S. – Am auzit ca americanii au reusit cu succes sa construiasca un teleportator. Ce zici, îi rugam (sau nu) sa ni-l imprumute si noua?

  3. La multi ani lui Roger! Dar e chiar o dilema asta cu uratul:))
    Ce bine ca sunt pe RDS! Poi daca tot pleci, pleaca si tu undeva unde e soare si cald; cel putin asa as vrea eu. Si… NU pot sa cred! Abia acum iti place Enrique? Mie acum nu-mi mai place:)) Si tu sa ai un sfarsit de saptamana asa cum il vrei tu, hai-hui!

  4. Lucia, foarte 😀 Acum ma apuc de recenzat ca tot n-am avut timp. Uff!

    Razvan, :lol:, da, ii facem marti pomana, clar 😀

    Ada, pai la soare, la soare 😉

  5. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Un parfum pentru fiecare. Branduri. ( Partea a XXV-a )

  6. Hmm, ce alegorie de inalta clasa dom’le. Ciobanasu cu nunta e mic copil. Deci pun graul la inmuiat, da? Pentru tort, fireste. Lumanarile si florile la numar par, raman pe mati!

    @ Magykhurin, @adakiss
    Multumesc deosebit.

  7. Pingback: Un parfum pentru fiecare. Branduri de parfum « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s