Nu numai că am multă treabă, dar şi evit orice contact real sau virtual

Şi cum am descoperit-o pe Liliana Filişan:

 

„ FĂRĂ EL, FĂRĂ TINE

 

Din mine au băut fără măsură,

mulţi ani de-a rândul, nopţile de gând,

înalt de sete-i pântecul de zgură,

în care mai aud tăceri gemând.

 

Am alergat prin ceruri despuiate,

cu-n ciob de iad potrivnic în călcâi,

am sângerat din ele jumătate,

dar n-am ajuns nicicând la cel dintâi.

 

Şi trec din mine-n mine mai departe,

ştiind ce bogăţii în suflet port,

când am plătit atâtea vămi deşarte,

mai am încă vreo şapte pentru ort.

 

În orologiul orei muribunde,

bătăile în două se despart.

Am împărţit din mine pe oriunde…

dar timpul mort cu cine să-l împart?

 

Şi mai aştept acum, când noaptea vine,

în camera în care îngeri tac,

pe Dumnezeu să stea puţin cu mine

şi chiar de nu-s a Lui să mă prefac…

 

(Îmi e atât de bine fără tine,

că de trăiesc, sau mor, e tot un drac!)”

 

Şi poezii din astea foarte mişto mai are. Iar eu am descoperit-o în revista „Luceafărul”, revistă a USR, datorită lui Horia Gârbea, normal.

 

Şi cum spuneam, am atâta treabă şi evit atât de mult unele lucruri… aşa că prefer să lucrez, chiar dacă cumva aş putea amâna. Dar să muncim tovarăşi. E mai bine pentru mine şi suflet. Vă spun eu 😉

 

Treceţi pe la Lala, poate aveţi mai mult noroc acolo, cu toate că din câte mi-a spus e depresivă aşa că nu vrea să vorbească cu nimeni. Dar voi puteţi vorbi cu ea, că doar nu-i bruiaţi creierul.