Ce se întâmplă deseară. Doi tineri talentaţi au intrat în competiţia „Premiile Lili”. Culmea e că îi cunosc pe amândoi. Chiar dacă unul e din Satu Mare (că nu o mai fi vreun secret pentru nimeni că ştiu o groază de sătmăreni), iar celălalt din Curtea de Arges.
Recunosc că textul lui Răzvan l-am citit în urmă cu vreo săptămână, poate puţin mai mult. Textele lui Adrian, pentru că sunt mai multe, printre care şi poezie, le-am citit azi. Şi mi-a luat ceva timp. Aşa că apucaţi-vă de citit să fiţi gata până la 22.
Și eu am citit textul lui Răzvan. Pe ale lui Adrian, nu încă.
Pai fugi si citeste, ce critici? Doar pe Razvan? Rusine 🙂
Nu, nu. Nu doar pe Răzvan. Dar mă pricep eu la critici… Mai bine lasă. Privesc doar.
Bine, hai, te iertam de data asta 😀
Pfiu… Mersi, mersi 🙂
Vai ce dor îmi e să merg pe la cenacluri….
Iulia, doar virtuale, din pacate, acum… ce codat scriu.
Ei lasă că or veni ele vremuri mai bune 🙂
Mda, codul lui Oana…. 🙂 Na că ţi-am dat o idee de titlu de viitor roman…
Iulia, sigur ca vor veni, dar sa vad daca mai am eu chef de ele 😀
Adrian, ei, cum ar fi sa pun in titlul cartii numele meu? Ce ar mai rade Geocer 😀
Sunt atat de binedispus ca sarbatoresc cu un Mountain Dew, dansand in ploaie!
Dat fiind că vorbeşti codificat,numai tu cunoscând codul, ar fi firesc să să dai numele tău… Mai rău ar fi dacă ai scrie romane codificat… 🙂
Razvan, ma bucur nespus pentru tine 😆 Sa te pregatesti de ce e mai greu 😛
Adrian, uite asta ar fi o idee minunata, sa scriu romane codificate, pe care sa nu le inteleaga decat doi sau trei oameni. Iar restul sa se inchine 😛
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Căutări