Poze. Datate. De mine, nu de aparat. Atât cât mă mai ţine memoria. Mă uit. Le văd. Şi am impresia că sunt la fel. Nu că n-aş fi îmbătrânit, că am făcut-o. Dar la fel de anostă. De neagră. Poate pe undeva se mai văd ceva şuviţe roşcate, dar cam atât. Şi destul de discrete, să nu stricăm imaginea. Păi nu?
Dar ce-ar fi dacă aş renunţa la el cu totul? La păr. De tot. Definitiv şi iremediabil. Bine, nu chiar de tot. Dacă l-aş tunde periuţă şi mi-aş face ţepi. Da, aţi citit bine, ţepi.
Eu vă pot demonstra. E cam la fel. Poate puţin tuns, poate altfel aranjat, dar tot aşa. Anost. La naiba.
Cu cinci ani in urma
Trei ani
Doi ani si un pic
Cam doi
Cam unu trecut de jumate
Ma rog, aici doar maltratam un caine 😛
Aproape trei
PREZENT:
Deci? Da, e nevoie de-o schimbare radicala.
P.S: Incepand de acum si pana maine seara iar dispar 😉
Cu cinci ani in urma
Trei ani
Doi ani si un pic
Cam doi
Cam unu trecut de jumate
Ma rog, aici doar maltratam un caine 😛
Aproape trei
Oana Stoica Mujea 