Despre prieteni sau neprieteni

S-a întâmplat să fie aşa:

V-am povestit de ele: Lorena şi Silvia. Da, v-am povestit aici. Atât cât am avut eu chef atunci, adevărul fiind de două ori mai dur şi mai plictisitor. Dar s-a nimerit să citesc şi asta la Canguru’, tot cum s-a nimerit ca ele să mă cheme la cafea.

Între noi e clară situaţia: nu, nu suntem prietene. Nici n-am putea. Şi nu pentru că ele sunt cu firme, firme, firme, că pot trece uşor peste asta. Nici pentru că sunt complet artificiale, pentru că nu mă deranjează. Ci pentru că nu există acea legătură sufletească. Legătură pe care o simţi între tine şi alte persoane cu uşurinţă. Chiar dacă s-ar putea să nu te mai vezi cu celălalt vreodată, tot, cumva, sufletul tău, îl va considera prieten. Asta ca să ştiţi. N-am o problemă cu oamenii care au păreri diferite de ale mele, Canguru’ vă poate confirma. Că doar deh… avem păreri diferite într-un anumit sens pe care n-am chef să-l dezvolt acum 😛

Bine, şi vorbim despre prieteni. Zicea Geocer tot la postul ăla că nu o să ştii niciodată dacă un aşa zis prieten a vrut sau nu să te ajute. Dacă ar fi putut ori ba. Păi iertat să-mi fie, dar oricât de prieteni am fi te ajut dacă consider necesar, nu mă poţi obliga şi nici nu prea ai dreptul de-a te supăra. Dar pe asta s-o lăsăm baltă că eu îi ajut şi pe ăia de mă urăsc. Dar ca idee, dacă un prieten vrea un ajutor pe care poate că i l-aş putea da, dar din motive diverse nu il pot oferi atunci, nici nu mă poate forţa. Părerea mea.

Bine, şi revenim la prieteni. Nu ştiu cum s-a făcut că cei mai buni doi prieteni ai mei, cu vreo opt ani în urmă, şi-au luat tălpăşiţa. Ea e în Spania. El e pe unde are contracte, în afara ţării. Atunci m-am simţit al dracului de singură şi n-am mai vrut pe nimeni lângă mine. N-am mai avut nevoie de prieteni. Chiar nu. Mi-am băgat picioarele. Nu le înţelegeam sensul.

S-a întâmplat să-mi fac blog şi să ajung iar la a avea doi prieteni foarte buni. Tot o ea şi un el, că deh, eu îi vreau la pachet 😛 Dar şi ei sunt departe după cum ştiţi. În fine, telefonia şi netul parcă îi aduce mai aproape. Şi pe urmă nu e ca şi cum i-aş vedea la un an şi jumătate poate şi mai mult ca pe ceilalţi doi.

Poate şi datorită lor, dar poate şi datorită faptului că am fost nevoită mai tot timpul să intru în interacţiune cu oamenii am tot ajuns să-mi fac şi alţi prieteni. Majoritatea lor la Bucureşti. Ei, nu-i mai numesc, sunt sigură că se ştiu singuri. Apoi, datorită Ralucăi am ajuns să-mi fac prieteni şi în Piteşti. Vă asigur că în Piteşti chiar am fost reticientă. Lorena şi Silvia îmi ajungeau. Neprietenele mele.

Sigur, în Piteşti, înainte de toate a fost Mihai, care mi-a fost şi coleg de facultate, dar şi vecin. – La naiba, cunosc cam mulţi Mihai –

Dar să lăsăm prietenii şi să ne întoarcem la neprietenele mele. Povestea în mare sper că aţi citit-o, dacă nu, n-aveţi decât, pentru că nu o repet.

Ideea e că azi m-am dus cu ele la cafea doar pentru a face un şoc. După ce că am febră musculară şi la degetele de la picioare, trebuie să înnebunesc şi cu nervii capului. Lorena era foarte, dar foarte nervoasă din pricina actualului ei prieten care i-a spus că e un dezastru în pat, iar ea ca să-i facă în ciudă a făcut sex cu doi tipi – nu, nu în acelaşi timp, cu toate că eu aşa înţelesesem şi deja voiam să ies şi să mă duc – şi s-a filmat. Normal, ca să-i dovedească domnului… ăăă, n-am priceput exact ce. Am ascultat bălăriile astea vreo oră, noroc că aveam laptopul la mine că altfel o luam razna definitiv. Dar, privindu-le cât sunt de înfocate în această problemă şi cât suflet pun, ba chiar cât caută să facă în aşa fel încât totul să fie de rahat, mi-am dat seama că ele ar fi două personaje senzaţionale. Ceea ce totuşi n-am înţeles în veci e de ce ţin neapărat să împartă chestiile astea cu mine, ţinând cont că nici numele întreg nu mi-l ştiu.

Dar nu-i aşa că uneori viaţa e amuzantă?

Şi din dorinţa de-a le studia mai bine – pentru că la drept vorbind după aproape trei ani de când tot bem cafele, abia acum mi-am dat seama ce personaje mişto ar fi – luni le-am invitat eu la cafea. Mda, cam des, ţinând cont că nu ne vedem decât de două ori pe an, poate trei în cazul în care… în care, fireşte. Şi aşa am ajuns la concluzia că neprietenele mele sunt pur şi simplu material de studiat. De aia ne-o fi adus împreună cine ne-o fi adus 😀 Jesus, ştiu, câtă răutate pe mine.

Anunțuri

19 comentarii la “Despre prieteni sau neprieteni

  1. Oare pe câţi dintre cei care îi considerăm prieteni, ne-am permite să-i sunăm la orice oră şi să le cerem ajutorul? Şi câţi dintre ei ni l-ar oferi? Câţi dintre ei ne cunosc defectele, secretele? Câţi ne acceptă aşa cum suntem de fapt? Primitor aici la tine. Noapte senină! 🙂

  2. Pingback: Frust « Ioan Usca

  3. SUpărată de data asta. Dar mna, oamenii sunt răi și prefăcuți, asta o știu și eu. Dacă ai găsit ce să faci cu ei în folosul tău, super!

  4. La asta ma gandeam si eu acum. La prietenie.
    Este greu sa te trezesti, atunci cand ai nevoie, ca nu ai la cine sa aplelezi, ca nu ai pe cine sa suni si sa rogi sa te ajute.
    Foarte multi dintre cei pe care ii consideram prieteni, erau de fapt doar niste cunostinte care au profitat de bunavointa mea intr-o perioada cand imi mergea bine.
    Este neplacut sa realizezi ca deranjezi cu rugamintile tale.
    Poate gresesc eu.
    Poate nu este bine sa astept sa mi se raspunda cu BINE la binele facut.
    Este greu dar sunt sigura ca o sa rezist.
    Sunt sigura ca o sa imi fie din nou bine.
    Ce vor face atunci aceste cunostinte ale mele?
    Vor dori sa se apropie din nou de mine?
    Probabil ca da. 🙂
    O zi buna!

  5. DOAMNA OANA STOICA MUJEA
    Va multumesc pentru publicarea publicarea primei parte a mesajului meu. Vreau sa dau o veste buna in continuare participantilor la blogul dumneavoastra. Sper sa nu-i lipsiti de aceasta placere si veti posta urmatorul mesaj cu importanta deosebita.
    GARANTEZ SCURTAREA MANDATULUI PRESEDINTELUI BASESCU !
    2
    SCANDALUL SECOLULUI
    ACTIUNE TERORISTA CORDONATA DE ACTUALUL PRESEDINTE
    AL ROMANIEI.

    MINISTRUL TRANSPORTURILOR
    TRAIAN BASESCU.
    Nu ete vorba de vreo exagerare ci dimpotriva. Scandalul este descris de seful
    inspectorilor UN din Irak SCOTT RITTER in cartea IRAK CONFIDENTIAL. Despre acest caz sau scris numeroase carti si poate sute de corespondente de presa. Dupa razboiul din ” Gulf War Sadam incearca sa aiba bomba atomica si sa creieze rachete balistice intercontinentale cu care sa stearga de pe harta Israelul si sa incinereze civilizatia occidentala.
    SCOTT scrie „UNA DIN CELE MAI IMPORTANTE OPERATII A FOST ACEA DE A IMPIEDICA EFORTURILElLUI SADAM DE A OBTINE :ballistic-missile technology and production capabilities from Aerofina, a Romanian military-industrial company.Citing secret missile contracts with the Romanian company Aerofina…… Aerofina agreed to supply missile-engine parts, gyroscopes for missile guidance, the tools and equipment needed to produce these items, and the equipment needed to test them. MATERIALUL CONTNE
    SEMNATURA LUI TRAIAN BASESCU -MINISTRUL TRANSPORTURILOR IN ACEASTA PERIOADA.

    NTI special report.
    In August 1995, Hussein Kamel, son-in-law to Iraqi President Saddam Hussein, defected from Iraq and alerted UN Special Commission on Iraq (UNSCOM) that secret documents were hidden at a Baghdad chicken farm. One of the documents stated that after the 1991 Gulf War, Iraq sough to build a longer-range ballistic missile from the short-range al Samoud missile. To achieve longer ranges, the missile needed increased fuel capacity and a more sophisticated guidance system. 

According to the „chicken farm documents,” in March 1995, Iraq secretly ordered advanced missile guidance systems that the Romanian company Aerofina agreed to sell. It was at this point that UNSCOM, realizing it needed help to find „concrete proof,” consulted an Israeli intelligence agency known as Task Force Green, headed by General Yaahov Amidor. „Operation Teacup” was approved by former UNSCOM Executive Chairman Rolf Ekeus and UNSCOM officials, working with Israeli intelligence, began to track down information about the gyroscope purchase. Within two months of the creation of „Operation Teacup,” former UNSCOM inspector Scott Ritter, acting on a tip from Israeli intelligence, intercepted gyroscopes with „Cyrillic markings” in Jordan bound for Iraq. Of the 60 ordered gyroscopes, 30 were intercepted by UNSCOM and 30 are still unaccounted for. 
The Romanian government was informed of the chicken farm document as well as intelligence surfacing about the March 1995 gyroscope purchase. UNSCOM learned that Iraq had proposed more shipments of missile technology from Romania. UNSCOM chairman Richard Butler approved a new Operation Teacup, which would involve Israeli and US. Said Ritter, „We caught them red-handed.” According to Ritter, the evidence from this surveillance was never made public as it would have „torn down all the foundations of support that had been build by Iraq with the Security Council…” and „…exposed and put at risk capabilities which governments did not want to put at risk.” 

Said Ritter, „We had the proof. We couldn’t present it.”

    Supporting Sources: [1] „Iraqis Attempted to Buy Missile Guidance Equipment From Romania, CNN Learns,” CNN, 30 November 1998, [http://www.cnn.com]. [2] „Romania Denies Selling Missile Systems to Iraq,” Xinhua News Agency, 30 November 1998; in Lexis-Nexis Academic Universe, 30 November 1998, [http://web.lexis-nexis.com/universe]. BBC, 2 December 1998; in Lexis-Nexis Academic Universe, 2 December 1998, [http://web.lexis-nexis.com/universe].
    REPORT The Associated Press Robert Horvath
    Urmariti: http://devanewyork.blogspot.com/
    http://www.devagallery.com/
CITITI NOI DEZVALUIRI SAPTAMANAL:
IN CARTEA LUI VICTOR NICOLAE BAZATA PE INTERVIURI CU ROBERT HORVATH SERIALIZATA DE NEW YORK MAGAZIN . ” Daca ai trecut prin casa mortii ” -( CNN a cumparat drepturile de autor si produce un documentar iar NHK Japan va transmite un ” special “.de 45 minute pe aceasta tema. )
NEW YORK MAGAZIN NR NY Magazin, nr. 664 SI MIERCUREA VIITOARE nr 666 http://www.nymagazin.com/ ………… ETC Saptamina viitoare in mod spesial apare vineri.

  6. Pingback: A fost odată în România…(7) « Dispecer Blogosferă

  7. Lucia, adevarat, dar mai cu mila 😛

    Ada, ei, lasa, ce suparari?

    Teodora, pai… de obicei asa sunt oamenii, dar nu toti, pot garanta pentru asta 😉

  8. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 14 « Caius

  9. Pingback: Timpuri noi « Nataşa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s