Azi sunt tăcută. Ascult. Am ascultat multe, de la cum îşi aleg femeile lenjeria intimă, la cum se face un master plan pentru un rahat pe băţ. N-am înţeles nimic pe moment, dar apoi le-am analizat. Lumea e superficială. Toată. Chiar şi cei ce mă înconjoară trăiesc în acest glob plin de „artificii”. Nu ne putem desprinde de ele pentru că ni s-ar părea că face notă discordantă. Şi e urât să faci notă discordantă, nu? Al dracului de urât. Ar fi culmea să ieşi tu moţ din gloată. Aşa ceva e inacceptabil.
Şi cum problemele mele se axează pe psihologia maselor din care mă exclud fără pic de ruşine, pentru că nu-mi e ruşine o s-o las baltă. Oricum pentru a explica eu cum e psihologia, cu masele, cu gândirea de turmă, ar trebui să am şi oameni dispuşi să mă asculte. Şi fiind vorba de un blog, cred că nimeni nu are răbdare să-mi asculte mie teoriile. Răbdare ca rădare, dar mai avem nevoie şi de deschidere şi de a accepta faptul că totuşi psihologia nu e o chestie pe care s-o foloseşti în loc de hârtie igienică. Dar s-o lăsăm…
Trecem la fizica cuantică, pentru că datorită acestei materii Ivona Boitan rezolvă un caz complicat în care sunt implicate patruzeci şi şapte de Elene P. Dacă vreţi să ştiţi mai multe vedeţi aici. Apoi dacă sunteţi curioşi aveţi şi săgeţele spre locurile de unde se poate procura cartea. Mai mult nu zic, acum vreau să ascult liniştea. Vorbăria tâmpită de azi m-a obosit.
Oana Stoica Mujea 