Arhivele lunare: iunie 2010
Planifică’ţi viaţa prin puterea gândului
Mai învăţ şi eu una, alta, că nu o să rămân tot timpul blonda clasei. Aşa că m-am apucat de învăţat chestii. Habar n-am cât sunt de eficiente, dar ca lectură sunt destul de relaxante şi în momentele de maximă – ba nu e maximă, dar pe acolo – încredere în tine ai impresia că poţi şi tu. Dar nu e chiar aşa de uşor.
Nu, nu vă spun încă ce şi cum. Mai întâi să mă lămuresc. Dar e cam aşa. Adică cam asta am învăţat eu:
Nu judeca pe nimeni indiferent de ce ar face – cam greu, nu? Mai ales că noi suntem învăţaţi să judecăm şi să judecăm şi să judecăm. Dar vă spun, că aşa zice nenea ală, dacă vă apucaţi să-i judecaţi pe alţii va veni şi rândul vostru. Şi asta n-ar fi nimic, dar vă stricaţi karma şi-i păcat de ea.
În momentul în care tu eşti împăcat cu tine însuţi, automat, şi cei din jurul tău vor fi împăcaţi cu tine. – Chestie care nu mă gâdilă cu nimic, ce treabă am eu cu cei din jurul meu? – Dar, la drept vorbind, împăcarea cu tine însuţi e o reuşită a ta. Mna, pentru asta trebuie să te cunoşti suficient de bine. Cine se cunoaşte atât de bine? Şi credeţi-mă e al naibii de greu să ajungi să te cunoşti tu pe tine la un asemenea nivel. Fireşte, nu e imposibil, dar greu.
Nu există coincidenţe, tot ceea ce ţi se întâmplă în viaţă se datorează felului în care gândeşti. Gândul e mai puternic decât orice pe lume, zice nenea ăla de-l citesc. Şi ştiţi ceva? Îl cred. Problema e cum te autoeduci să gândeşti ceea ce trebuie când trebuie? Adică îţi poţi schimba viaţa dacă gândeşti suficient timp că vrei să o faci indiferent care ar fi consecinţele şi durata. Aici e secretul. Dacă îţi pui ceva în gând, orice, trebuie să fii conştient că lucrul ăsta poate dura şi că va trebui să faci anumite sacrificii, dar rezultatul e garantat.
Mă întreb, dacă cinci milioane de oameni şi-ar pune în gând să scape de Băse, oare care ar fi rezultatul? E o chestie simplă, din punctul de vedere al lu’ nenea ăsta. În fiecare zi trebuie să te concentrezi o oră pe ceea ce îţi doreşti. E preferabil să desenezi pe un carton ceea ce îţi propui. Să elimini orice altceva din calea gândurilor tale şi să încerci să vizualizezi doar acel lucru.
Sigur că n-am răbdarea necesară pentru a mă juca în felul ăsta. Dar nu că e interesant? Dacă e să trăieşti cu adevărat ceea ce gândeşti, atunci n-ar trebui să fie atât de greu. Dar, din păcate, pentru minţile noastre obosite, stresate, chinuite, e un adevărat măcel.
Dap, cred că s-a lăsat Crina de meditat şi m-am apucat eu. A, staţi o clipă, Crina a apărut ca să dispară 😀 Vedeţi?, la ea funcţionează 😛
Până una alta eu zic să mai şi citiţi, cărţi nu bloguri. Că de aia s-au inventat cărţile, vă jur. Acum mă scuzaţi că am trecut de la romane la chestii ezoterice, dar nu mă pot abţine. Cărţile alea mă strigă. Ce să fac? Cum să le opresc? Nu pot şi gata. Mai rămâne să încep să şi cred în ele şi să mi se schimbe viaţa. Păi nu?
Să mă salveze şi pe mine cineva de mine
Nu, Mirela, nu sunt supărată. Adică nu pe voi. Sunt aşa, pe viaţă în general. De ce să fiu supărată? Numai că s-a dus cheful de blog. Acum am chef de altele, cum ar fi Anastassia.
Mă zbat de câteva zile să trec de partea cu Iolanda Ştireanu şi să ajung la Anastassia Marinescu. Nu de alta, dar ea se zbate undeva în mine în momentul ăsta, mai mult decât Lala. Şi cu toate astea, la drept vorbind, nu, nici n-am chef să ajung la Anastassia, pentru că aşa cum zice Ema, Anastassia e naşpa 😀 Aşa zice Ema. Şi dacă Anastassia e naşpa sunt şi eu. Înţelegeţi? Bine, mă bucur că nu.
Mai bine să vă trimit la Ada şi la Lucia pentru a afla ce am mai pus la cale ieri. Ţara am pus-o la cale, fireşte. Asta pe lângă literatura contemporană în vreme de criză. Noroc că la Ogrezeni nu s-a mărit TVA-ul, sper să nici nu se mărească. Lucia, să nu cumva să ceri taxă pe literatură, decât dacă, fireşte, banii sunt pentru dictator 😀
Încă n-am chef de blog. Încă n-am chef de nimic. Vremea asta e cretină la modul absolut. Se schimbă ca Băse, de la o sticlă la alta. Aşa că sssht, eu dorm pe mine. 😉
Cred ca omul asta e suparat pe mine :D
Păi aş fi vrut să spun că…
Loredana mi-a făcut… nu, i-a făcut Lalei… nu, i-a făcut Parfumului o recenzie foarte mişto. Deci na, citiţi şi voi că io am citit-o de vreo şapte ori.
Azi îl văd pe Geocer. Îs curioasă să văz cum îi şade cu mâna în ghips 😉 Sper că fain.
De două zile încerc să-i spun lui Crivăţ că e cu capul, dar n-am cui. Dacă n-am, n-am. Asta e.
Crina mă ucide cu nişte poze.
Darius a „divorţat” de Trexel şi uite ce-a ieşit. Mie îmi place, mai puţin încărcat.
Trebuie să mă întâlnesc şi cu Ivona zilele astea, dar a fost schimbare de planuri.
Pe plan editorial… habar n-am, o mai fi ceva, nu o mai fi. Îmi e lene. Vă jur. Am aşa o lene că nu am chef nici de mine.
Starea mea naturală se instalează again.
Ce am uitat? A, da. Vania iar mă face cu ou şi cu oţet. Să-i fie de bine.
Cella a trecut pe aici. Deci n-am mai fost în stare.
Am ajuns la concluzia că-mi place să fiu depresivă, măcar am cu ce-mi umple golul din creier.
Duminică mergem la Ogrăzeni. Lucia ne aşteaptă. Îi duc pe Ada şi Răzvan la „tranşat”.
Sper să fie şi GS, nu de alta, dar nu va fi funny fără.
Să trecem la politice.
Ţara se scaldă în căcat. Locuitorii sunt încântaţi şi-l mănâncă cu pumnul. Trăiască!
Nasu încă scoate fecale pe bot. Ei, acum depinde cu ce a fost hrănit în pruncie. Se vede, nu?
Lumea nu se schimbă, eventual se afundă.
Cică ar trebui să vină sfârşitul lumii, păi să vină azi că eu m-am săturat de ea.
Staţi calmi, guvernul nu şi-a luat-o în freză cu pensiile. Vor mări dările, nu-i bai. Găsesc ei cum să ne îngenuncheze.
Care ziceaţi că aveţi un job bun în afara ţării? Nu de alta dar scrisul nu mai rentează de când l-au impozitat ăştia. Să le fie de bine. Să scrie Boc cu Băse că eu nu am chef s-o mai fac în condiţiile date. Nu am de gând să plătesc pe creierul meu.
Şi cam asta e ştirea. Dragii mei, da, „Sărutul morţii” e ultima chestie pe care o voi mai scrie în viaţa asta. Mă reprofilez. Şi nu e glumă, e foarte serios. Atâta pentru azi. Am încheiat transmisia. Dacă vreţi să-mi spuneţi ceva abţineti-vă, n-am chef.
Sorry
N-am chef de blog, asta e.