Lucruri simple

Îmi doresc lucruri simple. Vorba Ivonei, bani n-am nevoie decât atât cât să pot trăi de pe o zi pe alta, că oricum nu sunt în stare să strâng. Confort? Mda, e un fel de-a zice. Confortul îmi place în limitele acelea. Acum nu că aş refuza un hotel de cinci stele că doar nu îs nebună 😀 Şi totuşi, îmi place să trag pentru ceea ce-mi doresc, ba mai mult, îmi place să mă zbat. Recunosc, uneori fac mai multă gălăgie decât treabă cu adevărat, dar asta depinde tare mult de mediu, oameni şi cât de mult se trage de mine. A, da, şi e important să fie tot timpul cineva de partea mea. Adică non-stop de partea mea, fără ca mâine să se răzgândească.

Cel mai tare urăsc chestia asta: „te susţin nelimitat, dar nu vreau ca mâine să… mănânci batonul ăla de ciocolată, chiar dacă asta înseamnă că totuşi necondiţionatul ăla nu e chiar atât de necondiţionat”. Sau „ Dacă asta vrei să faci, fă, dar eu cred că nu e bine”. Păi ori fac, ori mă dai peste cap şi-mi spui că nu e bine?

Tata mă lăsa tot timpul să dau cu capul. Cred că de vreo două ori în viaţa lui mi-a spus că el n-ar face aşa, dar eu făceam oricum, şi chiar dacă mă durea măcar îmi învăţam lecţia. Acum ori nu mai ştiu să mi-o învăţ, ori sunt bulversată. Pentru că majoritatea celor din viaţa mea mă susţin ba atât cât înţeleg ei prin susţinere, ori se uită chiorâş la mine dându-mi de înţeles că nu sunt chiar normală. Ori, ori… Şi când zic şi eu că e totul ok, nu mai e.

Aşa că într-un calm absolut, cu volanul în mână azi mi-am zis aşa: „care îmi mai stă în faţă şi-o ia direct”. Acum serios vorbind, nimeni nu are absolut nici un drept să-mi spună ce să fac sau ce să nu fac. Sunt perfect stăpână pe viaţa mea. Eu dau, eu centrez. Mi se pare corect aşa. Şi nu mai accept nici să mi se scoată ochii, adică: „ţi-am spus eu”. Nu mă interesează. Dacă am zis că o să fac un rahat la gard îl fac cu toate riscurile.

Da, tocmai ce m-am înrăit. Că tot mi se reproşează la infinit din toate părţile că sunt egoistă. Staţi aşa că nu aţi văzut nimic. Tocmai aţi intrat pe teritoriul unui nebun sătul de constrângeri şi de a se gândi la cum e mai bine pentru toată lumea.

Nu, nene, de acum va fi doar cum e mai bine pentru mine. Restul lumii poate deceda subit. Cui nu-i convine poate folosi noile mele lame cu aloe vera. Eu vă jur că sunt sătulă. Măcar dacă mi-aş dori lucruri complicate, cum ar fi o casă pe lună, atunci zău că i-aş înţelege şi eu pe ceilalţi. Dar eu vreau lucruri simple şi ca să le pot face am nevoie de linişte. Sigur, sigur, de unde atâta linişte.

Şi acum, cu toate că mi somn de pic, simt nevoia să zburd – ba nu, exagerez, doar să păşesc – la sală. Doamne, iar o iau de la capăt cu febra, presimt eu.