Un telefon, trei ore…

Sau, cu alte cuvinte, cam de ce vor bărbaţii să ştie tot?

 

Printre multe alte chestii pe care le-am făcut azi – de aia de ghicea în aura lu’ peşte nu vă zic, că acum mi se pare deprimantă, până acum a fost amuzantă – am vorbit şi la telefon. Trei ore. Nu, n-am sunat eu, staţi liniştiţi, bugetul meu e încă ok. Dar mi-a descărcat bateria.

M-a sunat o prietenă de care şi uitasem sinceră să fiu, nu v-am zis că dacă un om nu-mi dă de veste mai mult de două luni îl uit? Ce să fac, n-am memorie aşa la infinit 😛 Bine, şi mă sună ea, eu mă bucur, dar nu mă pot manifesta din cauză de glas naşpa şi durere în gât, în cap, în ochi. Să nu mai spun că la începutul convorbirii aveam şi volanul în braţe şi mă întreceam cu unul, cu toate că eu nu vedeam bine nici pe unde merg 😀 – Dap, îmi forţez norocul – Bine, şi ne hlizim noi acolo, şi ne amintim şi trecem la: şi acum?

Iar ea îmi spune: „mi-am găsit un dobitoc”.

Io am zis că o fi de bine, aşa că o încurajez: „toate ne găsim câte unul”.

Ea se hlizeşte că o zis că am zis-o la modul perfid – bine, era la modul perfid. Şi începe şi-mi povesteşte cam aşa cum o să vă relatez io mai jos fără ghilimele.

Deci, el e wow. Din punct de vedere fizic, ceea ce o interesa pe ea, că vorba ei de aia are ea creier să nu fie nevoie să şi-l forţeze el – dap, am râs bine, recunosc, una mai dusă ca mine. Şi totul fu ok vreo două săptămâni până când pachetul de muşchi a început să vorbească. Ea i-a tot zis să tacă că nu o interesează consoanele şi vocalele pe care le scoate. Scopul lui e acela… ştiţi voi, acela. Dar el a insistat şi anume pe ideea: „dar înainte cu câţi ai fost?”.

Ea rămâne şocată. Se întreabă de ce ar interesa pe cineva chestia asta şi îi spune frumos că nu e treaba lui. Dar el insistă. Apoi ea, nebună bine, începe şi îi fabulează despre câţiva şi toţi mai buni ca el în domeniu 😀 Omul se pleoşteşte iar ea îi explică cum că e liber să plece. Cică treaba asta a înţeles-o repede. Apoi am stat şi ne-am gândit ca tâmpitele. De ce vor bărbaţii să ştie tâmpeniile astea.

Scuze, ăla te-a pus cu picioarele pe pereţi ori ba?

De ce nu înţeleg ei să-şi facă treaba şi să tacă?

Bine, nu vă spun ce bine am râs. Pe lângă faptul că am desfiinţat toată rasa masculină… ehe, e mişto să-ţi aduci aminte de prietenii vechi. Şi recunosc spăşit, fata asta m-a întrecut dintotdeauna la tâmpenii, dar mi le-a şi alimentat pe ale mele.

Reclame