Mai învăţ şi eu una, alta, că nu o să rămân tot timpul blonda clasei. Aşa că m-am apucat de învăţat chestii. Habar n-am cât sunt de eficiente, dar ca lectură sunt destul de relaxante şi în momentele de maximă – ba nu e maximă, dar pe acolo – încredere în tine ai impresia că poţi şi tu. Dar nu e chiar aşa de uşor.
Nu, nu vă spun încă ce şi cum. Mai întâi să mă lămuresc. Dar e cam aşa. Adică cam asta am învăţat eu:
Nu judeca pe nimeni indiferent de ce ar face – cam greu, nu? Mai ales că noi suntem învăţaţi să judecăm şi să judecăm şi să judecăm. Dar vă spun, că aşa zice nenea ală, dacă vă apucaţi să-i judecaţi pe alţii va veni şi rândul vostru. Şi asta n-ar fi nimic, dar vă stricaţi karma şi-i păcat de ea.
În momentul în care tu eşti împăcat cu tine însuţi, automat, şi cei din jurul tău vor fi împăcaţi cu tine. – Chestie care nu mă gâdilă cu nimic, ce treabă am eu cu cei din jurul meu? – Dar, la drept vorbind, împăcarea cu tine însuţi e o reuşită a ta. Mna, pentru asta trebuie să te cunoşti suficient de bine. Cine se cunoaşte atât de bine? Şi credeţi-mă e al naibii de greu să ajungi să te cunoşti tu pe tine la un asemenea nivel. Fireşte, nu e imposibil, dar greu.
Nu există coincidenţe, tot ceea ce ţi se întâmplă în viaţă se datorează felului în care gândeşti. Gândul e mai puternic decât orice pe lume, zice nenea ăla de-l citesc. Şi ştiţi ceva? Îl cred. Problema e cum te autoeduci să gândeşti ceea ce trebuie când trebuie? Adică îţi poţi schimba viaţa dacă gândeşti suficient timp că vrei să o faci indiferent care ar fi consecinţele şi durata. Aici e secretul. Dacă îţi pui ceva în gând, orice, trebuie să fii conştient că lucrul ăsta poate dura şi că va trebui să faci anumite sacrificii, dar rezultatul e garantat.
Mă întreb, dacă cinci milioane de oameni şi-ar pune în gând să scape de Băse, oare care ar fi rezultatul? E o chestie simplă, din punctul de vedere al lu’ nenea ăsta. În fiecare zi trebuie să te concentrezi o oră pe ceea ce îţi doreşti. E preferabil să desenezi pe un carton ceea ce îţi propui. Să elimini orice altceva din calea gândurilor tale şi să încerci să vizualizezi doar acel lucru.
Sigur că n-am răbdarea necesară pentru a mă juca în felul ăsta. Dar nu că e interesant? Dacă e să trăieşti cu adevărat ceea ce gândeşti, atunci n-ar trebui să fie atât de greu. Dar, din păcate, pentru minţile noastre obosite, stresate, chinuite, e un adevărat măcel.
Până una alta eu zic să mai şi citiţi, cărţi nu bloguri. Că de aia s-au inventat cărţile, vă jur. Acum mă scuzaţi că am trecut de la romane la chestii ezoterice, dar nu mă pot abţine. Cărţile alea mă strigă. Ce să fac? Cum să le opresc? Nu pot şi gata. Mai rămâne să încep să şi cred în ele şi să mi se schimbe viaţa. Păi nu?
Oana Stoica Mujea 