Un asasin, o iubire şi prea multe crime

Să fii asasin şi să te îndrăgosteşti nu e chiar benefic. Din contră aş spune. Dacă te înmoi exact când eşti în pericol de moarte e cam riscant. Dar ea riscă. Riscă pentru că nu are ce face. Nu-i poate porunci inimii, cu toate că, vă rog să mă credeţi, încearcă.

Beţia a ajuns să fie unul dintre drogurile ei preferate. Cel puţin atunci ucide fără a se gândi la ce ar zice EL dacă ar şti. Atunci nu o mai interesează. Şi totuşi, uneori e momentul pentru a-ţi lua adio. Uneori trebuie să ştii când să spui stop. Face totul pentru a-l salva, în principal de ea, apoi de el însuşi. Dar între ei nu mai poate fi nimic, pentru că pe ea ar trage-o prea mult înapoi. Poate că, cine ştie, dacă ar fi fost sigură pe el ar fi riscat în continuare. Dar nici chiar ea nu poate risca în două direcţii. Să fugă întreaga viaţă de cei ce o vor moartă nu e o opţiune. Aşa că renunţă la inima ei. O împietreşte şi merge mai departe. Şi totul s-a sfârşit pentru că el n-a dat răspunsul corect. De fapt n-a dat nici un răspuns, pentru că întrebarea a fost retorică, iar minciuna nu îşi avea sensul.

Şi totuşi, eu, cea care a creat-o, mă întreb: dacă el ar fi minţit-o atunci şi ar fi spus: „ai fi avut toate şansele”, ea ar fi luat o altă decizie?

Ăsta e un lucru pe care nu-l vom şti niciodată. Nici voi, nici eu. Poate doar ea să-l cunoască undeva în subconştientul ei. Doar că Anastassia Marinescu a devenit alta din acel moment. S-a rupt totul în ea şi asasinul a preluat controlul.

Şi anunţul ar fi următorul: „Asasin rănit în orgoliul propriu, liber, înarmat şi periculos”. Acum e care pe care.

Iolanda Ştireanu va reuşi oare să repare greşelile ce vor fi comise şi crimele ce vor fi înfăptuite? Mă îndoiesc. Atunci care e calea?

 

Nu, n-am terminat „Sărutul morţii”, dar acum începe să se contureze clar. Acum Anastassia ştie unde a greşit – doar v-am zis că personajele îşi clădesc propria viaţă independent de mine. Ana a primit prea multe lovituri, iar acum e pregătită să le restituie. Nu-i stă în fire să rămână datoare. Interesantă va fi întâlnirea dintre ea şi cealaltă. Chiar sunt curioasă ce decizie va lua. Dar ţinând cont că n-are nici un sentiment de ură în ceea ce o priveşte, parcă prevăd că o va salva şi îi va da drumul. Sau o va împuşca „accidental”? Să fim serioşi, Lala da, ar face-o, că doar e psihopată, dar Ana… Şi cu toate astea…

 

Bine, mă puteţi încuraja. Scriu în draci. Cred că nici o altă care nu m-a făcut să-mi pun atâtea întrebări existenţiale. Acum poate mă înţelegeţi de ce-mi urăsc personajul principal. E prea complex, iar oamenii de felul ăsta te fac să gândeşti până-ţi explodează neuronii. Dar cât de curând se va termina. Habar n-am cum, dar se va termina. Nu ştiu dacă depinde de Ana sau de Lala. Dar una din ele va pune capăt.

Aşa că trebuie să mă pregătesc pentru luptă, sânge, violuri mentale şi îndârjire. Va fi un război al voinţelor. Cel mai tare câştigă. Sau nu…

Anunțuri

14 comentarii la “Un asasin, o iubire şi prea multe crime

  1. Hai Oana, hai Oana, hai, hai, hai! Tinem galerie sa termini mai repede, abia astept un nou mystery marca Oana Stoica-Mujea!

  2. Interesant. Deci cel mai tare câștigă sau nu… Aș vrea totuși să nu fie ca în ”Alien vs Predator” unde ziceau ăia că ”Whoever wins, we loose”.

  3. sună mișto… Te las să scrii. Nu știam că scrii. Lasă tu ce ți-am cerut, că pe bune că nu fug literele alea :))
    Spor la scris!

  4. na, dracu te-a pus. acum ai reusit sa ma starnesti, sa ma pui pe jar. sa o TERMINI, si asta cat mai repede ca nu mai am liniste, si nici tu..)))

  5. Pingback: „Cu sânge rece și albastru” – Ivona Boitan « Adakiss's Blog

  6. „Să fii asasin şi să te îndrăgosteşti nu e chiar benefic.”
    Si daca asasinul nostru prin iubire redevine OM?
    Sigur te-ai gandit si la aceasta varianta.

  7. Gabriela. era om si inainte de-a se indragosti, pentru ca nu ucide din pasiune. Nu e vreo schizofrenica. Doar asa a fost antrenata. Ucide ca meserie, dupa ce isi termina treaba se detaseaza, se duce acasa si daca sotul nu incearca s-o omoare se comporta ca un om normal 😀
    Totusi, daca ea ramane indragostita moare. Asta e jocul. Uneori nu-ti permiti sa redevii om.

  8. Pingback: Sărutul morţii (Kriminalroman) « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s