Aşa şi?

Primesc, primesc, primesc. Deci primesc de toate. De la povestiri de o pagină, la manuscrise veritabile. Uneori mi le trimit autorii, alteori editura. Uneori, ce tâmpită, le cer chiar eu.

Şi uneori, aşa cum ziceam, reprezentanţii de vază ai unei anumite edituri îmi zic să şi citesc. Adică manuscrise.

Citesc manuscrise în diagonală. De obicei mă interesează sinopsisul şi „râul lin” al frazei. Adică cum curge fraza. În sinopsis, dacă domnul autor vrea să-l facă, că dacă nu vrea nici eu nu mă chinui să deschid manuscrisul, afli povestea. Dacă o aflii. Că unii îţi spun cât de mişto au scris ei cartea. Povestea, aia mă interesează. Oamenii nu vor să priceapă că nimeni, dar absolut nimeni nu va sta să citească şapte sute de manuscrise pe an sau câte or fi. Că nu e nimeni atât de nebun, de sadic, de, de… Deci nu. Iar sinopsisul reprezintă povestea romanului: început, acţiune, sfârşit, în câteva cuvinte. Ca să ştie idiotul ăla de se încumetă să deschidă manuscrisul ce şi cum. Şi să aibă şi el posibilitatea să studieze mai lejer, că, de obicei, dacă ăla nu are sinopsis, nu prea ai nici o şansă să fii publicat, că nu-şi pierde vremea.

Dar nuuu, eu îs mama proştilor, ca să nu zic mai rău. Dar sunt atât de proastă că mă mir şi eu.

Deci primesc manuscrisul ăsta – adică ăla – acum vreo lună. Nu-l deschid că mi prea lene, iar mie când îmi e lene nu mă urneşte nici dracu’. Poate să vină el din iad cu tot cu suită. Mi se fâlfâie regeşte. Dar zilele astea decid să-l deschid. Ok, fraza curge. Vorbele curg. Cuvintele curg. Totul curge, dar unde e, bre, povestea. Deci n-am citit decât nişte fraze. Frumoase, da, dar nu au nici o legătură cu nimic. În treizeci de pagini a apărut un singur personaj care dispare după vreo cinci pagini şi nu mai apare. Dar râul, ramul… ăla e. Aşa şi? Cui îi pasă?

Mno, cartea e scrisă foarte bine. Construcţia frazei profesionistă. Dar se întâmplă ce? Nimic. A, bine. Şi se vinde cui? Babuinilor? Ălora de s-au retras în munţi şi au timp de citit şi de respirat fraze?

Oamenii n-au înţeles că trăim în epoca comercialului? În epoca timpului care nu mai e el timp, vorba cuiva. Deci nu. Eu nu zic că nu or fi trei amatori de aşa ceva. Dar totuşi sunt trei. Adică trei. Dacă autorul îi găseşte scoatem trei cărţi şi le vindem ălora. Ce rost are să-şi bată cineva capul cu râul, ramul… şi un personaj care apare în cinci pagini din treizeci? Eu una zic că nu are. Dacă altcineva e interesat să-mi de un mail. Vând autor cu tot cu manuscris. Ba nu, îl dau gratis.

Şi ştiu pe cineva, dar nu dau nume, care o să spună că e „naşpa”. Mno, ştie ea ce ştie când chiar ştie 😉

Acum după ce m-a enervat acest manuscris, să nu se mai aştepte careva că cel puţin două săptămâni mai deschid vreunul. Mai am şi eu treaba mea.

 

PUBLICITATE PLĂTITĂ DE STAT:

Weekend-ul viitor la Tritonic toate cărţile, dar absolut toate, au reducere de 35%. Dar numai în weekend. Aşa că fiţi pe fază şi comandaţi. Vedeţi că numai pe site sunt reducerile. Aşa că nu daţi iama în librării cu pistoalele la vedere, gata să ucideţi vânzătoarele că nu vă dau cărţi Tritonic cu reducere.

Mno, să nu mai ziceţi că lectura e scumpă. Nu ştiţi cum e în Italia de scumpă, dar ăia tot citesc. Noi nici cu ele aproape gratis nu ne încumetăm. Să nu cumva să ne crească nivelul de inteligenţă că ar fi mare păcat.

 

Acum vă las că deja mă simt plouată. Nu mai am chef nici să scriu, am numai râul şi ramul în cap.

Anunțuri

8 comentarii la “Aşa şi?

  1. Bine că scrie omul şi că se simte împlinit. Nu mai trebuie să îl şi citească cineva. Deşi în cazul acesta, cineva important a citit 30 de pagini. În consecinţă, omul se poate simţi foarte împlinit 😀
    Vezi că am trimis ploaia la tine, poate de aia eşti plouată 😛

  2. Pingback: Inocentul – XIII « Ioan Usca

  3. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Sunet de vacanță

  4. Da dom’le : si-acum mi-o amintesc pe persoana pe care tu n-o numesti, dar despre care eu stiu ca e mama lui Foin, si-acum mi-o amintesc, deci, cum si-a luat ea vineri seara mutrica aia filosofica si a zis : „Sunt multe lucruri naspa. Eu am o lista intreaga.” Doar ca deocamdata o tine secreta. Daca ar fi publicat-o, probabil ca ai fi stiut si tu ca e naspa sa fii editor si sa citesti manuscrise.

  5. dar concurs de romane cand faceti? s-a gandit tritonic si la asta? nu toti tinerii scriu romane politiste sau fantasy

  6. Mihaela, editura Tritonic e alta mancare de peste. Una e asociatia, alta e editura. Dar daca ai un manuscris il poti trimite pur si simplu. E tot ca la concurs. Intotdeauna s-au citit manuscrisele, chiar daca uneori mai tarziu, iar posibilii autori au avut un raspuns, afirmativ ori ba. Asa ca nu te impiedica nimic sa trimiti. Poti sa-mi trimiti direct mie daca vrei.

  7. oh, te plang!
    cititul de manuscrise te rupe, iti absoarbe snaga si te lasa lat!
    ca si referatele de lctura. sa te fereasca dumnezeu sa fii cititor profesionist! am facut-o intr-o vreme, si vreo doi ani dupa aia, n-am mai pus mana pe NICI o carte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s