Dintr-o dată…

Am obosit şi mă simt de parcă aş avea şaizeci de ani. Mă plâng din orice, eu la mine. Nici măcar nu mai încerc să-mi spun ceva plăcut. Mă distanţez. Simt nevoia să mă odihnesc, dar nu ştiu cum. De fapt, simt nevoia să-mi recapăt vitalitatea, dar nu mai am forţă să ajung până acolo. Aşa că nu vă suparaţi, dar o să dispar din nou.

Anunțuri

16 comentarii la “Dintr-o dată…

  1. api nici io nu-s departe. o trecut acceleratul peste mine si amu astept sa treaca si marfarul )))). cel putin amu sunt intr-o depresiune, al naibii de urata. nu stiu cand o sa mai respir aer de…”Everest”

  2. Pingback: Idei « Vlady8

  3. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Viena (jurnal de vacanță III)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s