Durerea persistă

Pentru că sunt câte unii care, probabil, vor să-mi afle locaţia, le spun eu, sunt în Sibiu, ca să nu avem vorbe. Şi da, am jacuzzi, vă ofticaţi? Adică la hotel, na. Am spus asta pe facebook.
Deci, a fost o zi cam nebună. Sibiul e un tunel de sensuri unice. Totul e sens unic. Unic şi în pantă. Că de aia ziceam eu, pentru ăia de nu ştiu pornirea din pantă Sibiul e genial pentru a învăţa. E o pantă cu sens unic. Bine, am tot cerut indicaţii, că gps-ul nu ştia adresa şi nişte neni îmi spun cam aşa: „uite în capătul străduţei ăleia e parcarea”. Băi, eu capăt ştiu că e capăt, dar de fapt se intra pe străduţă apoi prima la dreapta, capătul cui? Mno, am oprit la Complexul Sportiv Luceafărul şi l-am sunat pe Vali Badea să mă scoată din sensuri, că nu mai puteam. Adică eu am ajuns la ora 14:00 în Sibiu şi am ajuns pe la 16:30 la hotel. Dar am jacuzii, chiar dacă netul zici că se duce.
A, şi cu hotelul a fost interesant. Nenea de la recepţie mi-a dat iniţial două chei, de la etajul doi şi trei, să-mi aleg. Camera de la doi era din aia cu scară interioară cu WC la parter. M-am gândit eu: „frate, poate ajung băută în cameră şi vreau la WC, soluţia e să dorm pe fotoliu în hol, mai bine nu”. Aşa că mă duc la trei. Cameră ok. Merge. Zic că rămâne aia şi-l întreb de whirless. Omul zice că mergea mai bine la doi. Eu totuşi rămân la ideea mea. Dacă mă trece noaptea, chiar şi trează trebuie să mă gândesc de câteva ori. Mai bine lipsă. Deci lasă. Când, în sfârşit, mă instalez, nenea zice că mai are o cameră la etajul unu. Bine, hai şi la unu. Jacuzii. Cui îi mai trebuie net? Nu pe bune?
Cu toate astea, Xreder m-a scos din impas, mi-a făcut pc-ul, care era setat prost, dar whirless-ul lor e de rahat. Asta este. V-aş fi arătat jacuzii, dar n-am curaj să încarc poza.
Una peste alta, Vali m-a dus la mall să mănânc. La ei la mall sunt restaurante pe bune. Adică nu prostii. Cool. Adică la ei sunt toate într-un loc: hypermarket-uri, vreo patru, cred, mall şi alte cele. Toate acolo, să nu alergi ca dusul. Spaţiul e imens.
Mâine am de gând să inspectez centrul. Că doar sunt în centru. Când m-am întors la hotel un nene, care nu avea nici o treabă cu parcarea, îmi zice unde să parchez. I-am dat nişte mărunt şi mi-a zis că dacă doresc eu îmi spală şi maşina. Frate, îţi mai dau, numai nu te atinge de maşina mea.
Dacă durerea de cap nu ar fi persistat m-aş fi dus şi la seara de jazz. Dar durerea persistă, aşa că m-am retras frumuşel în cameră şi m-am jucat la jacuzii. Trebuia să se joace cineva. În rest sunt bine, îmi e cam foame, iar. Dar, mna, am uitat să iau şi sclavi cu mine, data viitoare promit să nu mai omit chestia asta. Şi cum un clasic în viaţă zicea că viaţa-i grea da’ trece, ei, bine, trece. Dar eu am jacuzii. S-ar putea să nu mă mai poată da ăştia afară de aici.
Mâine am de gând să văd muzeele, dacă interesează pe cineva. Bine, asta după ce mănânc bine şi beau vreo şase cafele. În ultimele zile nu prea am băut.
Dar durerea persistă. La dracu’. Dacă nu mai apar, nici o grijă, probabil mă distrez prea bine şi n-am chef de net. Sau m-au închis ăştia, din greşeală, într-un muzeu, logic, că doar nu în cluburi… chhh…

Reclame

Cum de ce mi-am făcut unghiile?

Pentru că plec în pădure şi pentru că nu vreau să aud nimic. Nimic. Nici un sunet de om ori alta vietate. Oţi zice că glumesc. Deloc. Chiar plec. Da, în pădure. Am şi whirless, zic oamenii pădurii, dar, nu ştiu de ce, am impresia că nu mă va interesa, pentru că mă voi plimba cu calul, tot prin pădure. Mă întorc duminică. Dacă o să-mi vină să vă vorbesc, puteţi fi siguri că o s-o fac, dacă nu, nu. Asta e, nu mă puteţi obliga. Plec la vânătoare, eu şi maşinuţa mea. Cred că va fi funny. O să avem timp să ne cunoaştem mai bine. Eu cu maşina, normal. Sau nu. S-ar putea să cunosc mai bine calul sau nu. Pentru că, la fel de bine, s-ar putea doar să stau şi să mă uit ca vita la pădure. Da, cred că s-a votat varianta a treia. O să mă uit în gol, ca vaca. Merci, deci ştiţi de mine. Nu vă spun care pădure. Dar sunt acolo. Pe acolo. Linişteeee… ahhhh

În momentul de faţă….

…. atât îmi amintesc despre mine. Că am scris cu vreo doi ani în urmă asta. Cred că mă amuză oarecum.

HORRORSCOP

 

 

Noi nu gustăm umorul negru, dar cineva trebuie să-l guste. Cu o profundă dezamăgire trebuie să vă oferim Horrorscopul săptămânii în curs. Nu este nimic amuzant, aşa că vă rugăm să luaţi lucrurile în serios.

 

 

Berbec: Sunteţi hotărât să plecaţi într-o călătorie de afaceri. Nativului în berbec îi este teamă de avion, aşa că veţi hotărî să mergeţi cu avionul. Indiferent de ce vă spun eu acum, tot vă veţi prăbuşi. Chiar de alegeţi, într-un final, să plecaţi cu maşina, avionul va cădea pe dumneavoastră. Sfatul meu: Nu plecaţi!

Taur: Sunteţi urmărit de un criminal în serie. Degeab vă ascundeţi în debara, e primul loc în care veţi fi căutat. Orice aţi face, până la urmă, pisica din dotare vă va da de gol. Aşa că aşteptaţi liniştit, eventual uitându-vă la un film de dragoste şi gândindu-vă că nu veţi mai apuca să trăiţi o astfel de poveste.

Gemeni: Dumneavoastră nu trebuie să mai speraţi. Boala vă va răpune. Desigur, nimic bun nu se întâmplă în lume, de ce aţi fi mai presus?

Rac: Încercaţi în zadar să vă otrăviţi şeful. Chiar dacă veţi reuşi, tot nu veţi fi avansat. Nu trebuie să aveţi încredere în noua secretară. Dacă a gătit ciuperci, evitaţi.

Leu: Dumneavoastră sunteţi victima prin definiţie, holocaustul, jertfa de bună mireasmă. Orice împotrivire atrage chinuri suplimentare şi prelungirea agoniei.

Fecioară: Nu păcăliţi pe nimeni cu zâmbetul ăla blând. Lumea ştie că nu mai sunt fecioare pe lume. Dacă nu aţi mai rânji, poate aţi avea şanse să scăpaţi de vecinul de la şase care e hotărât să vă facă felul.

Balanţă: Aveţi multe planuri de viitor, vă sfătuiesc să renunţaţi. Nu există nici un viitor.

Scorpion: În fiecare zi vă lăsaţi veninul în cine vă e la îndemână. A venit şi rândul dumneavoastră. Nu, în zadar încercaţi să remediaţi situaţia. După ce veţi primi telefonul de la ora zero, nu veţi mai avea cui să-i daţi explicaţii.

Săgetător: Veţi câştiga o sumă importantă de bani. Dar nu vă bucuraţi prea tare, după ce vor găsi valiza cu trupul Elodiei asupra dumneavoastră, nu vă veţi mai bucura de ei. Da, noi ştim că nu dumneavoastră aţi omorât-o, dar încercaţi să explicaţi şi poliţiei.

Capricorn: Aveţi tendinţe sinucigaşe. Ori o faceţi o dată şi bine, ori ne lăsaţi în pace. Nu avem timp să aşteptăm după dumneavoastră.

Vărsător: Cei născuţi în vărsător au înclinaţii către crimele bestiale, fără motivaţie aparentă. Este bine să evitaţi indiscreţiile poliţiei.

Peşti: În schimb, dumneavoastră, aveţi înclinaţii spre rafinament: sufocarea victimei cu perna, simularea unui incendiu spontan…

 

Nu are nici un sens să vă împotriviţi, oricum veţi muri… la bătrâneţe.

O săptămână minunată vă dorim!

A fost careul

Dar eu nu ştiu nimic. N-am poze. Doar cuvinte care mi-au rămas în cap. Unele cuvinte. Altele nu. Aştept să povestească ceilalţi ce şi cum. Eventual să bage şi o poză. Ştiu că am intrat la un moment dat şi am tras în autori. Atât m-a dus capul. Acum îmi e lene să vorbesc, sunt obosită şi mai am un drum de făcut.

Dar, ca de obicei, Loredana mi-a făcut o bucurie şi anume chiar asta.

 

Imediat ce apar părerile vă dau linku-rile.

Primul link: http://adakiss.wordpress.com/2010/10/21/careul-de-dame/

Al doilea: http://emapirciu.blogspot.com/2010/10/despre-o-lansare-de-carti-care-mi.html

Next: http://ivonaboitan.wordpress.com/2010/10/21/pitesti-sa-traiesti/

Lucia: http://luciaverona.blogspot.com/2010/10/pitesti-misiune-indeplinita.html

Geocer: http://geocer.ro/2010/10/careul-de-dame-fuse-si-se-duse.html

 

Argesul – ziarul: http://www.ziarulargesul.ro/cultura/10257-lansare-de-carte-cu-armele-pe-masa.html

Vali: http://valive.wordpress.com/2010/10/21/careul-de-dame-de-la-pitesti/

Denis: http://denisvecinu.wordpress.com/2010/10/22/romanul-politist-romanesc-are-un-viitor/

Gândeşte fix pe dos – Paul Arden

Citate:

 

„Privind în urmă, vei găsi lucruri pe care le regreţi.

Ai luat o decizie greşită.

Greşit.

Ai luat decizia potrivită.

Viaţa înseamnă decizii.

1 Să-mi cumpăr o maşină mai practică sau una mai rapidă?

2 Să merg la facultate sau să-mi iau o slujbă?

3 Să beau vin, bere sau apă?

Orice decizie ai lua, este singura pe care-o puteai lua

Altfel, te-ai fi oprit la alta.

Orice facem este alegerea noastră.

Deci ce anume e de regretat?

Eşti ceea ce-ai ales să fii. „

 

Pledoarie pentru nechibzuinţă

 

„La tinereţe, sărim în apă fie că ştim să înotăm, fie că nu.

Nu cunoaştem frica.

Ori înotăm, ori ne înecăm.

Înainte de a ajunge la treizeci de ani, ni se întâmplă lucruri importante, care ne influenţează restul vieţii.

Primul:

Devenim conştienţi de noi înşine şi de felul nostru de-a gândi. Ajungem la vârsta raţiunii.

Al doilea:

Cu această maturitate proaspăt descoperită, începem să gândim ca nişte adulţi.

Suntem deja oameni în toată firea.

Nechibzuinţa şi riscul nu sunt compatibile cu înaintarea în vârstă.

Riscul devine ceva ce trebuie cântărit cu grijă”

 

Asumă-ţi responsabilitatea

 

„ Fii cel mai aspru critic al tău.

Când lucrurile nu merg bine, e tentant să dai vina pe altcineva. N-o face.

Asumă-ţi responsabilităţi. Ceilalţi vor aprecia gestul, iar tu vei afla de ce eşti în stare.”

 

Nu Un oarecare, ci numărul unu

 

„ E la modă printre aşa-zişii gânditori să încerce să renunţe la ego.

Ei bine, ar trebui să se mai gândească.

Se presupune că egourile nu ne-au fost date degeaba.

Marii oameni au egouri mari; poate chiar asta îi face aşa mari.

Aşa că mai bine să îl punem la treabă decât să încercăm să scăpăm de el.

Oricum, în viaţă „eu” sunt elementul central.”

 

Mai degrabă cu mânecile suflecate decât la patru ace

 

„În timpul unei şedinţe, n-ai de ce să-ţi faci griji despre cum te percep colegii, fiindcă şi ei sunt la fel de ocupaţi întrebându-se cum îi percepi tu pe ei.

Şedinţele sunt pentru cei ce n-au destulă treabă.

O şedinţă este un spectacol, o reprezentaţie menită să convingă oamenii de propria lor importanţă.

Adevăraţii judecători nu au nevoie să se pună în valoare în jocul şedinţei.

Îşi suflecă mânecile şi trec la treabă.

 

Dacă trebuie să ţii o şedinţă, renunţă la scaune”

 

Oscar Wilde

 

„Cei mai mulţi oameni nu sunt ei înşişi, ci alţii.

Gândurile lor sunt opiniile altcuiva, vieţile lor, o imitaţie, pasiunile lor, un citat din altcineva”

 

Nu există un punct de vedere corect

 

„Există un punct de vedere convenţional sau popular.

 

Există un punct de vedere personal.

 

Există un punct de vedere larg, împărtăşit de toată majoritatea.

 

Există un punct de vedere restrâns, împărtăşit doar de câţiva.

 

Dar nu există un punct de vedere corect.

 

Ai întotdeauna dreptate.

 

Te înşeli întotdeauna.

 

Totul depinde dinspre ce pol eşti privit.

 

În orice domeniu, progresul se bazează pe oamenii cu un punct de vedere personal sau restrâns.”

 

A cui este opinia ei?

 

„Un coleg al meu şi-a luat prietenul la o expoziţie din nordul Londrei.

Totul consta, practic, în blocuri de material de construcţie aşezate grămadă, în forme de fotolii şi canapele, pictate în culori primare.

Văzându-le, colegul a zis: „M-ai adus până aici să văd mizeria asta, când puteam lua un prânz bun? A continuat să peroreze despre expoziţie tot drumul înspre birou.

Când au ajuns, prietenul meu i-a spus: „Tu zici că nu ţi-a plăcut lucrarea, dar numai despre asta vorbeşti de când ţi-au căzut ochii pe ea”.

Că îi plăcea sau nu, nu reuşea să şi-o scoată din minte.

Când o creaţie aduce ceva proaspăt şi nou, nu te poţi aştepta să-ţi placă imediat, pentru că nu o poţi compara cu nimic.

Efortul de-a ajunge să te împaci cu lucrurile pe care nu le înţelegi le face cu atât mai valoroase pentru tine când ajungi să le pricepi.

 

Arta bună vorbeşte de la sine. Asta nu înseamnă că trebuie să-ţi şi placă.

Deci data viitoare când mergi la o expoziţie sau când te uiţi la ceva, pur şi simplu, observă ce efect are asupra ta şi încearcă să-ţi formezi o părere personală.

În acest fel devii tu criticul, şi nu doar purtătorul de cuvânt al altor opinii.”

 

Ce înseamnă o idee proastă?

 

Ideile sunt o chestiune de gust.

Ceea ce pare o idee bună pentru unii, poate trece drept una proastă sau plicticoasă pentru alţii.

O idee bună este o soluţie inteligenţă pentru o problemă, una nemaivăzută până atunci.

Dar dacă o idee nu este preluată şi folosită ca soluţie la o problemă, nu are nici o valoare.

Devine o non-idee.

Câtă vreme zace într-un sertar, e inutilă.

Mai rău de-atât, e o risipă totală de spaţiu.

Ideile trebuie să fie aplicate înainte să fie recunoscute ca idei bune.

Până şi o idee proastă, pusă în aplicare, este mai bună decât o idee nepusă în practică.

Cu cât e folosită mai mult timp, cu atât e considerată mai bună.

De aceea roata este considerată cea mai bună idee din toate timpurile.”

 

Concediat? E cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla.

 

Lucrurile nu merg prea bine la muncă?

Ţi-e teamă că vei fi concediat?

Te trezeşti la patru dimineaţa bolnav de grijă?

Ok. Imaginează-ţi că ai fost concediat acum zece zile.

Nu aveai altceva de făcut decât să accepţi, aşa că poate ar trebui să priveşti situaţia asta ca pe un lucru bun.

Va trebui să îţi organizezi viaţa altfel.

Oricum detestai situaţia, aşa cum era.

Trebuie să o iei de la capăt.

Este o ocazie minunată pentru tine.

 

Literalmente, ţi-au dat drumul.

 

O lecţie

 

Ignoranţa e de preferat cunoaşterii.

Rezolvarea problemei este partea captivantă, nu aflarea răspunsului.

Un număr de prestidigitaţie îşi pierde toată magia când este explicat.

Plăcerea de a vedea un meci de fotbal vine din faptul că nu ştii cine va fi câştigătorul.

Unii au succes şi se culcă pe lauri.

Norocoşii îşi văd în continuare de viaţa lor, în ignoranţă.

 

 

 

Dacă vreau să tac o viaţă întreagă…

… cu ce drept vă opuneţi voi?

 

Mai întâi să nu uităm de ce ne-am adunat. Desigur, pentru ca joi, 21 octombrie, ora 15:00, la Biblioteca Judeţeană Argeş are loc evenimentul numit Careul de Dame. Ce să facem dacă suntem patru.? Va fi prezent şi Bogdan Hrib, cu toate cărţile alea de le-a scris, poliţiste toate. Deci aveţi de unde lua autografe şi aveţi şi motive să veniţi.

Lucia are şi ea o surpriză, dar şi eu, una chiar şocantă 😉 Unii or să facă infarct, în timp ce alţii vor rămâne stană de piatră. – Ce mult funny va fi –

Afişul îl aveţi mai jos. Consultaţi-l cu mare atenţie şi nu uitaţi să veniţi, pentru că, până joi, în afară de comunicate de presă, nu mă veţi mai vedea pe aici.

Îmi cer scuze că n-am chef să răspund comentariilor, dar după cum am spus am chef să tac o viaţă întreagă.

 

Partea a doua o constituie minunatul congres PSD şi ce au înţeles unii. Cică din dragoste… mă rog, dacă unii nu sunt capabili să vadă mai departe, cine dracului suntem noi să ne dăm cu stângu’ în dreptu’? Eu aş zice că din politeţe. Aşa cum a zis şi Chinezu aici, e totuşi ceva să ai o lojă a bloggerilor într-un congres. Dacă ne invita PDL-ul mergeam şi acolo, dar nu e vina mea că nu i-a dus mintea. Sau oricare altă formaţiune politică. Aşa că mai uşor cu entuziasmul ăsta. Nu toţi suntem din dragoste şi PSD-işti, nu că ar fi treaba voastră.

 

Şi cu asta am spus tot ce aveam de spus pe săptămâna asta.

Azi e luni şi se fac planuri pentru o nouă viaţă. Va veni, probabil clipa, când veţi afla şi voi despre ce e vorba. Sau nu. Acum să ne concentrăm pe careu…

A, să nu uit. O să am şi eu o carte la Gaudeamus în colecţia LIT a celor de la Tritonic. Se numeşte „Dincolo de oglindă”. Eu, încă, nu pot promite că voi fi prezentă. Dar mă bazez pe Ivona să mă lanseze şi pe mine dacă n-oi fi şi n-oi fi.

 

Şi ca să nu îşi facă unii şi alţii „griji” spun şi public că mâine, probabil, mă voi întâlni cu Mana. Nu, nu vă spun public, locul, ora şi interesul, dar mă puteţi suna pentru a afla dacă chiar sunteţi curioşi. Dacă nu, nu. Cum doriţi.

 

Acum, hai, pa. Am de scris un comunicat, o proză scurtă şi un scenariu pentru o bandă desenată. Restul e treaba mea. Să ne revedem cu bine!

Trei, Doamne…

….

…. în Suspans.ro

Ştiam că trebuie să apară şi Lucia, ori n-am ştiut eu unde să caut, ori n-a avut suficient timp. Nu ştiu. Dar ştiu că la secţiunea Proză, în ordinea pe care v-o dau, existăm. Trei, Doamne, cum am mai spus, şi sper că „nu toţi trei”, măcar doi să mai fie la un moment dat. Şi clar nu mă gândeam la mine.

Dar să trecem peste prezentarea idioată la subiectul discuţiei.

Aşa cum ştiţi deja sau nu, de la un timp eu şi George Arion scriem câte ceva pentru revista lunară şi online Suspans.ro. Revistă ce aparţine editurii Nemira. Iar prin bunăvoinţa lui Mircea Pricăjan am ajuns şi noi acolo. Eu nu ştiu dacă merit, dar ceilalţi doi cu siguranţă.

Azi sau ieri, nu sunt sigură, a debutat şi Ivona Boitan cu un fragment din noul ei roman ce o să apară la Tritonic „Negru de fum”. George Arion, în sfârşit, după ce a scris articole pentru revista mai sus menţionată, vine şi cu o proză „Începutul anchetei”. Aşa cum ştiţi, cei care ştiţi, Iolanda Ştireanu îşi continuă jurnalul. Poate că povestirea de acum e mai ciudată, dar nu-i poţi cere minţi să scrie altceva decât ce gândeşte. Sau o fi fost inima. Oricum, era clar că Eva n-a existat, la fel ca regina din Saba. Important e să ştii când să te opreşti. Nu cred că Iolanda ştie, dar cel puţin, pentru moment, a lăsat-o baltă. Nu. Povestea morţii Evei nu se termină aici, dar nici nu se va continua luna viitoare, ci într-un roman. Că mi-a venit ideea. N-am ce face.

Despre asta e vorba azi. Nu politică, nu nervi, nici calmitate, doar Proză în Suspans.ro. Să citiţi cu plăcere. Mi-ar plăcea s-o faceţi şi cu înţelepciune, dar de acum ştiu că nu toţi cei care ştiu să citească şi pricep. Asta e.