Veşti bune şi (ne)bune

Am veşti bune şi veşti mai puţin bune. Dar am să încep cu cele plăcute, pentru că aşa e normal.

 

Întâi de toate vă anunţ cu o plăcere deosebită că a apărut romanul poliţist „Crima de la Jubileu” scris de Lucia Verona. Găsiţi detalii şi pe blogul ei, dar cum mie îmi place cu copy/paste, poftim 😀 :

 

“Vă invit cu mare drag la lansarea romanului meu CRIMA DE LA JUBILEU, apărut foarte recent la CrimeScene.
Evenimentul va avea loc marţi, 5 octombrie, ora 17, la cafeneaua LA COMEDIE de lîngă Teatrul de Comedie.
Vor participa scriitori, actori, bloggeri, prieteni din online şi offline, un numeros public. Vor veni şi cei doi bloggeri care apar ca personaje în cartea mea.”

 

Mi-ar face mare plăcere să vă văd acolo în număr cât mai mare. Lucia merită şi nu numai ea. Cartea merită în mod deosebit şi nu o zic eu. Dacă intraţi pe blogul ei o să vedeţi că deja s-au scris două cronici. Chiar ar fi păcat să nu veniţi.

 

Vestea bună numărul doi.

 

Ionuţ Iancu, fanul meu numărul unu, – eu am zis că şi singurul – mi-a făcut pagină de like pe facebook chiar aici: http://www.facebook.com/home.php?#!/pages/Oana-Stoica-Mujea/113032302092112

Dacă iniţial mi s-a părut oarecum aiurea, acum chiar îmi place. Aşa că mulţumesc Ionuţ. Acum eu sper ca tu să ai dreptate şi să nu fii singurul 😀

 

O altă veste, cred eu bună, e că o altă carte de a mea, dar nu numai, o să apară în curând, probabil în trei săptămâni sau o lună. Sper chiar mai devreme. Om vedea. Nu apare nici la Tritonic, nici la Crimescene aşa cum v-aţi aştepta. Dar ce şi cum o să vă spun la momentul potrivit. Vestea mai puţin bună – dar nesigură – e că nu sunt convinsă că va fi şi la Bookfest, dar vă asigur că se va face suficient de mult tam-tam pe tema asta. Vestea foarte bună e că e cu bani pentru autori, pentru că nu sunt singură 😉 Veţi auzi şi veţi vedea. Atât am avut de spus.

 

Acum vestea proastă. Cu toate înjurăturile pe care mi le voi lua, n-am ce face, mă simt prea rău şi sunt mult prea bulversată, aşa că acest Gaudeamus nu va avea cum să vadă „Sărutul morţii” pentru că, pentru prima oară în viaţa mea n-am fost în stare să termin o carte. Şi nici nu voi fi. Ăsta e adevărul. Sunt prea multe lucruri la mijloc pe care nu am să vi le explic, pentru că sunt personale şi nu e problema nimănui. Doar că, din păcate, n-am cum să fac altfel. Oricât de tare m-aş chinui să o termin, îmi e teamă că nu voi reuşi. Cu toate astea, eu tot voi încerca. Dar nu vreau să promit ceva ce mi se pare până şi mie aproape irealizabil. Abia mă târâi să termin până pe data de zece o piesă de teatru.

Nu îmi voi cere scuze pentru asta, fiindcă nu sunt în stare de mai mult şi nu cred că e vina mea. Acum cum or vrea astrele. De va fi, va fi, de nu va fi, nu va fi. Nu ştiu exact ce şi cum să vă povestesc acum.  

Reclame