Dacă nu v-aţi săturat…

… de toate prostiile pe care le-aţi făcut. De toate ghinioanele pe care le-aţi avut. De toate relele care vi s-au întâmplat, eu vă sfătuiesc să mai adăugaţi unul, de fun, vorba aia.

Şi mă întreb, nu, nu mă întreb, de ce trebuie să plătim nişte vignete care nu folosesc la nimic? – Nu că mi-aş fi luat vreodată –

Aşadar, dacă nu sunteţi sătui de tot ce vi se întâmplă, ascultaţi la mine. Dacă veniţi de la Sibiu, nici prin cap să nu vă treacă s-o luaţi prin Braşov, pentru că se duce dracului toată distracţia. Vâlcea e cuvântul de ordine.

După ce intraţi în judeţul Vâlcea o să vă întâmpine o coadă interminabilă, de maşini, normal. Nu o să vă mişcaţi de pe loc cam o oră şi ceva… dar staţi.

Aşadar, vorbind, să zicem dimineaţă, cu Vali la telefon, îi zic că plec, el zice du-te pe Braşov, e mai bun drumul. Eu căpoasă, nu, pe Vâlcea. Ok. Cum spuneam coadă interminabilă. Wow. Am stat o oră şi pe loc. Pur şi simplu. Aşa, pe loc. Degeaba. Între un tir şi-un Ford, care, nici de-al dracului nu s-a dezlipit de mine.

De pe partea cealaltă mai veneau maşini. La un moment dat, vine o maşină neagră – nu ştiu ce marcă – el la volan, ea lângă volan. Ea lasă geamul jos şi-mi zice, mie, „hai după noi”. Io zic, hai, ce am de pierdut şi facem stânga pe un drum plin de pietre şi nisip. De fapt, era un mare şantier, nu ştiu ce făceau ăia acolo, dar făceau. Drumul îngust, abia să încapă o maşină. În stânga râu învolburat, în dreapta morman de moluz. Bine. Problema e că mai şi veneau maşini, nu eram singuri. Eee. Şi aici începe distracţia. Ăia de veneau, normal, nu puteau trece de noi. Aşa că, cu mic cu mare, încălecăm muntele de moluz. Mă gândeam, aşa ca fun, dacă m-aş face că trag stânga de volan câţi ar ajunge în râu? 😀 Urât din partea mea, ştiu. Tipele din spatele meu se pun pe plâns, de fapt doar cea de la volan. O maşină şi mai în spate, el se enervează şi o trece pe ea la volan. Strange. Un bărbat care recunoaşte că nu e în stare. Mă rog. Mergem! Paralel cu coloana de sus. Trecem prin nişte sate. Oamenii se închină. Ăia n-au văzut în viaţa lor atâtea maşini. După lungi chinuri pe nişte drumuri senzaţionale, în sfârşit, ieşim, cu toţii, la drumul principal, înaintea coloanei. Evrika! La un moment dat, uitându-mă în retrovizoare văd ceva ce tot depăşea. Vă mai amintiţi Fordul? Da, m-a găsit. Bravo. S-a postat la loc în spatele meu. Un el, de vreo 25 la volan şi o ea, ceva mai mică în dreapta. Eu încă mă ţin după maşina cu tipa care mi-a zis s-o urmez. Habar n-am de ce. Cred că e un fel de legătură creată în trafic în vremuri grele. O fi. Ei depăşesc, eu depăşesc, Fordul depăşeşte. Mă pufneşte râsul. Parcă am fi în formaţie. Cei din faţă se duc. Îi las. Fordul nu mă lasă pe mine. Ceea ce devine enervant. Depăşesc vreo trei tiruri şi răsuflu uşurată. Neah. Vine şi Fordul.

Fiind sub impulsul cărţii „Profeţiile de la Celestine” mă gândesc că nu există conincidenţe şi orice om pe care-l întâlneşti trebuie să-ţi transmită ceva. Bine. Să opresc şi să stau de vorbă cu ei? Mai bine nu. La un moment dat mă depăşesc. Ufff, deci era doar paranoia. Bine. Nţţţ, staţi aşa. Oamenii, cred, făceau pe ei. Au văzut peco, s-au dus repede şi apoi, da, iar în spatele meu. Deci am început să mă enervez. Urăsc când cineva îmi stă în fund degeaba. Aşa că am început să depăşesc necontrolat şi să iau curbele cu peste o sută la oră, abia aşa am reuşit să scap de ei. Dar a fost cumplit de greu, vă rog să mă credeţi. Important e că am scăpat. Dealul Negru m-a ajutat la faza asta, să trăiască el, dealul adică.

Şi cam aşa, un drum de două ore cel mult, s-a transformat în unul de şase. Şi atunci, la ce mai plătim noi tot felul de taxe pentru drumuri? Când veţi afla îmi spuneţi şi mie? Vă rog!

Anunțuri

11 comentarii la “Dacă nu v-aţi săturat…

  1. Deci, în urma (sau pe durata) lecturii mele actuale (tema de la tine adică), și mie mi se pare ciudat Fordul ăla 😕
    Acum, nici eu nu cred în coincidențe, dar o fi fost doar că te-au văzut pe tine posibilă scăpare de coloană.. zic și eu 😀

  2. Adrian, suna tu si spune-mi si mie 😛

    Don’le pres… edinte. Cine zicea de autostrazi? Drumuri cat de colea. Sigur, nici de alea n-avem nevoie. Stiu, elicoptere, corect.

    Ada, da, si eu m-am simtit ca un fel de mama, dar oamenii trebuie sa invete sa se descurce singuri, mai ales in coloane.

  3. Drumul tau mi-a amintit de o calatorie prin Munte Negru. Era asa, un sir de masini in fata, si mergeam cu maxim 10 la ora, pana cand ne-am saturat si am fixat GPS-ul sa ne duca pe cel mai scurt drum, ca era setat sa ne duca si prin capitala tarii. Si incepe sa ne duca pe un drum de o masina, in drapta munte, in stanga prapastie pana la marea care intra in munti :))… Cred ca a fost cel mai tare drum pe care l-am facut :))=))

  4. Eu ți-am spus! Tu nimic, batman batman 🙂
    Bine că ai ajuns întreagă și că ai scăpat de misterioasa mașină care te urmărea.
    P.S.: Neavând mai mult de o bandă pe sens, toți ne urmărim la un moment dat 🙂

  5. Pingback: O altă mască « Ada Pavel's Blog

  6. Pingback: Fado și saudade… Amália și Mariza « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s