Hai că încep să mă prind cum funcţionează Universul

Avem un Univers. Zau că-l avem, e ştiinţific dovedit. Fizica cuantică zice că el ştie ce ne trebuie, asta în cazul în care noi nu mai ştim. Eu cu Universul meu m-am cam certat zilele astea, săptămânile adică. Ba chiar am fost în competiţie, eu cu Universul. Fiecare vrând să-i arate celuilalt că e mai bun. Dar problema e că n-ai cum te pune cu el. Dacă Universul îţi spune că drumul tău e în felul ăla şi doar în ăla, păi n-ai cum frate.

Povestea e atât de lungă că aş putea scrie un thriller cu continuare cu tot. Cred că pe alocuri ar fi şi haioasă, dar… nu povestea ne interesează.

Important e că atunci când ai impresia că nu te mai poţi ridica, vin oameni şi trag de tine. Îţi mai dau o speranţă, o palmă, un pumn, iar o speranţă, dar ei fac tot posibilul să-ţi arate şi partea cealaltă a monedei. Aia pe care nu vrei, singur, să deschizi ochii şi s-o vezi. Când începi să o vezi, să o accepţi, te trezeşti că eşti băgat într-o mulţime de proiecte. Scuturi capul puternic şi te întrebi când ţi s-a întâmplat, că tu ai cam fost vai de tine şi abia de ai reînvăţat primii paşi. Şi acum, dintr-o dată, te trezeşti alergând. Şi pe bani. Şi nu puţini. Şi stai să te gândeşti de ce? Adică de ce îi meriţi, ce ai făcut pentru a intra în proiectele alea. Pentru că, aşa cum spuneam, nu prea ai ştiut de capul tău. Adică, nejudecînd deloc am ajuns să fiu băgată până-n gât în chestii. Mă scarpin în vârful capului, că aşa mă gândesc eu, şi iar mă întreb. Frate, cum am ajuns să am mâine un interviu aşa important. Bine, ştiu cum, datorită Ivonei, dar nu-i mulţumesc public că şi-o ia în cap 😀 Doar că na, c-o fi bine, c-o fi rău, doar simplul gând m-a scos din mocirlă. Ceea ce îmi dă entuziasm sporit pentru celelalte două proiecte în care tot eram implicată, dar nu le conştientizam prea bine.

Aşa că eu am impresia că Universul mi-a tot dat şuturi pentru a-mi arăta drumul. Şi pentru a-mi spune că pot. Nu să merg, să fug. Vedeţi?, de aia îmi place mie fizica cuantică, pentru că e reală şi funcţionează. Bine, asta când îţi dai seama şi ai deschis ochii. Da, şi mai e şi partea cu fugitul. Doar e important să realizezi că Universul ţi-a trimis oamenii potriviţi la momentul potrivit. V-am mai spus, nu există coincidenţă. Orice om pe care-l întâlneşti în viaţă are să-ţi transmită ceva. Da?

Reclame

Nu-i aşa…

… că oamenii minunaţi se întâlnesc doar dacă eşti dispus să-i întâlneşti? Să fie coincidenţă?