Hai că încep să mă prind cum funcţionează Universul

Avem un Univers. Zau că-l avem, e ştiinţific dovedit. Fizica cuantică zice că el ştie ce ne trebuie, asta în cazul în care noi nu mai ştim. Eu cu Universul meu m-am cam certat zilele astea, săptămânile adică. Ba chiar am fost în competiţie, eu cu Universul. Fiecare vrând să-i arate celuilalt că e mai bun. Dar problema e că n-ai cum te pune cu el. Dacă Universul îţi spune că drumul tău e în felul ăla şi doar în ăla, păi n-ai cum frate.

Povestea e atât de lungă că aş putea scrie un thriller cu continuare cu tot. Cred că pe alocuri ar fi şi haioasă, dar… nu povestea ne interesează.

Important e că atunci când ai impresia că nu te mai poţi ridica, vin oameni şi trag de tine. Îţi mai dau o speranţă, o palmă, un pumn, iar o speranţă, dar ei fac tot posibilul să-ţi arate şi partea cealaltă a monedei. Aia pe care nu vrei, singur, să deschizi ochii şi s-o vezi. Când începi să o vezi, să o accepţi, te trezeşti că eşti băgat într-o mulţime de proiecte. Scuturi capul puternic şi te întrebi când ţi s-a întâmplat, că tu ai cam fost vai de tine şi abia de ai reînvăţat primii paşi. Şi acum, dintr-o dată, te trezeşti alergând. Şi pe bani. Şi nu puţini. Şi stai să te gândeşti de ce? Adică de ce îi meriţi, ce ai făcut pentru a intra în proiectele alea. Pentru că, aşa cum spuneam, nu prea ai ştiut de capul tău. Adică, nejudecînd deloc am ajuns să fiu băgată până-n gât în chestii. Mă scarpin în vârful capului, că aşa mă gândesc eu, şi iar mă întreb. Frate, cum am ajuns să am mâine un interviu aşa important. Bine, ştiu cum, datorită Ivonei, dar nu-i mulţumesc public că şi-o ia în cap 😀 Doar că na, c-o fi bine, c-o fi rău, doar simplul gând m-a scos din mocirlă. Ceea ce îmi dă entuziasm sporit pentru celelalte două proiecte în care tot eram implicată, dar nu le conştientizam prea bine.

Aşa că eu am impresia că Universul mi-a tot dat şuturi pentru a-mi arăta drumul. Şi pentru a-mi spune că pot. Nu să merg, să fug. Vedeţi?, de aia îmi place mie fizica cuantică, pentru că e reală şi funcţionează. Bine, asta când îţi dai seama şi ai deschis ochii. Da, şi mai e şi partea cu fugitul. Doar e important să realizezi că Universul ţi-a trimis oamenii potriviţi la momentul potrivit. V-am mai spus, nu există coincidenţă. Orice om pe care-l întâlneşti în viaţă are să-ţi transmită ceva. Da?

Anunțuri

28 comentarii la “Hai că încep să mă prind cum funcţionează Universul

  1. Da, nu cred în coincidențe. Mă bucur că ți-ai mai revenit, măcar puțin. Felicitări pt interviu (sau cum să zic?) și succes la proiecte. Știu cum e cu șuturile în fund 😆

  2. Bine, gata. Am crezut că interviu de radio, tv sau alte din astea. Dacă e așa, aștept. Știi că am răbdare. Știi, nu? Atunci succesuri 🙂

  3. pai da, tu esti ceea ce ai mancat, trait, invatat etc
    Insa, in acelasi timp, esti-desi formularea e adaptata doar pentru situatia asta-ceea ce ai intalnit si ceea ce ai lasat in urma…Esti influentata de orice lucru sau persoana, fie ca iti dai seama, fie ca nu…
    sanatate…

  4. Pingback: Fapta bună | Ioan Usca

  5. @Geocer; In cazul Oanei, la kilogramele ei, e fel principal.
    Oana, ma bucur din suflet ca ti-ai gasit ocupatie. Si eu mi-am revenit cand m-am angajat. Ocupatia, alta decat cea care te atrage mai tare, poate fi un medicament bun pt un timp.
    Bafta multa de tot.

  6. Pingback: Dexign: noul site, la inaugurare. Design de brand « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s