Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii…

Cu dorinţa de-a scrie despre Adrian Păunescu, dar n-am mai apucat. Cu dorinţa de-a mă duce la mitingul organizat de Badea şi Ciutacu, dar în aceeaşi zi, la aceeaşi oră eu dădeam interviuri pentru job în orezărie, deci nu s-a putut. Cu dorinţa de-a mă trezi şi a mă apucă de lucru, dar mi-a scăzut glicemia şi a trebuit să mă plimb cu salvarea. Vă asigur că ăştia cu salvarea merg foarte naşpa, aşa că până la spital am zis că mai fac şi o criză de nervi.

Cu dorinţa de-a ieşi, dar afundându-mă la loc. Şi cu mama care a reuşit să mă enerveze până la a-mi scădea din nou glicemia, cu glucoză cu tot.

Când m-am trezit, azi dimineaţă, culmea, lumea nu s-a schimbat. A început tot bine, dar lucrurile la mine încep bine şi se termină prost. Deci renasc în fiecare zi şi o iau de la capăt în fiecare după-amiază. Mă gândesc că oi fi un fel de phoenix. Dimineaţa renasc, iar după o anumită oră mă fac cenuşă.

            

Şi cu dorinţa de-a fi, dar de fapt nu sunt.

 

Şi dacă tot sunt la capitolul ăsta, mai am o dorinţă. „Dincolo de oglindă” nu e o carte poliţistă. E o combinaţie între crime, horror şi literatură pură. Este, mai mult, o carte de literatură, cu câteva elemente, adică alea de v-am spus deja. Bine, are şi ceva fantasy, dar prea puţine. Am numit seria „Crime perfecte” pentru că sunt mai multe cărţi. Fără nici cea mai mică legătură între ele. Sunt cărţi care scot în evidenţă dualitatea umană pentru cine are ochi să citească şi cap să înţeleagă. Din seria asta vastă mai fac parte: „Miercuri o să mori”, „Crima perfectă” şi „Colecţionarul de vise”. Alte personaje, alte peisaje, alte mesaje. Doar dualitatea rămâne. Nimic mai mult sau mai puţin. Sunt cărţi cu încărcătură psihologică, reale şi ireale. Cu posibilitatea de-a trăi sau nu ceea ce se întâmplă acolo. Problema e că la final doar moartea câştigă. Dar asta nu înseamnă că moare toată lumea 😉

 

Cam atât. O să mă adun şi o să mai glăsuiesc când o să mai am timp. Că sunt în criză şi de ăsta, iar aici salvarea şi medicii de la urgenţă nu mă pot ajuta cu nimic.

UPDATE: Şi prima mea piesă de teatru… Detalii la Lucia

Anunțuri

22 comentarii la “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii…

  1. Pingback: Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii… - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Deci atat de mult vreau sa treaca odata saptamana asta si sa vina Gaudeamus :D!!!! De-abia astept sa ne-ntalnim din nou, si sa ma mai aprovizionez cu ceva carti :D.

  3. Măi, dă-o naibii de treabă. Ai grijă de glicemia aia, sau de ce nu ai tu grijă. Nu vreau să te enervez, să sun ca mama, dar chiar ai grijă.
    Dacă tot ne-ai zis de cărți, să apuci să le și scrii 🙂
    hai, fă-te bine, că mă supăr 😉

  4. Pingback: Cu arma la vedere!

  5. Pingback: Despre tâlhărie. În particular | Amour de jour

  6. Pingback: Nu mai scriu aici … « ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR

  7. Pingback: Plagiat. De acela la modul jenant |

  8. Pingback: Maestrii condeiului : Alex Mazilu – Daily Photo Blog / Photo Blogging

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s