Las’ să ningă…

Vorba cântecului, doar că mie nu-mi place când ninge. Sunt atâtea probleme cu zăpada în ţara asta încât trebuie să fii puţin, mai mult, naiv ca să te holbezi la zăpadă. Cade, da, cade. Însă, pe de altă parte să vedem: ambuteiaje, zăpadă rece dată jos de pe maşină, alunecuş, brrr, frig, nimeni nu dă cu nimic pe drumuri, frig – ştiu, mă repet. Ok, zăpada e bună la munte, acolo unde te duci special pentru asta, unde nu ai nevoie de maşină să ajungi la bancă, contabil, librărie, de exemplu – acum ziceam şi eu fix pe treaba mea. Adică zăpada ar fi ok dacă n-ar fi frig şi dacă oamenii ăştia de zic că ne conduc ar da cu ceva pe drumuri să se poată circula decent. Ştiu, cine nu şofează n-are de unde şti. Dar eu ştiu. Am mai zis că e frig?

Ei bine, eu trebuie să mă deplasez prin zăpadă. Asta pentru că banca nu vine la mine acasă. Sigur, contabila ar veni, dar cum banca nu vine îmi e tot una.

Să vă spun partea frumoasă. A început să ningă de douăzeci de minute. Eu în maşină, pe drum. Imediat s-a făcut pojghiţă de gheaţă pe sub puful de zăpadă. Toată lumea şi-a scos maşina, dar mai puţin de jumătate ştiu să şi conducă în condiţii nefavorabile. Aşa că ai două griji: să nu patinezi şi să-i fereşti pe proşti, că na. Dar asta n-ar fi, totuşi, problema majoră, ci faptul că se pune zăpada pe drum. Hei, şi iată că dispar benzile. Ei, bine, acum e acum, adică aici începe distracţia, pentru că mulţi nu pot să vadă linia imaginară. Eheee, şi mă mai întrebaţi de ce nu-mi place iarna. Mai bine un cântec vesel să cântăm. Ah, şi să nu uitaţi, n-am de gând să fiu mai bună de Crăciun, da?

Reclame