Ciudat

Trăiesc această experienţă „laptopistică” ciudată. Adică sunt nevoită să scriu pe un expertBook, foarte mic, prinzându-mi unghiile şi urechile în el, pentru că marele laptop dă semne de bătrâneţe chiar dacă nu e aşa bătrân. Netul nu-mi merge decât pe orange, iar gloria mea eternă s-a sfărâmat. Ca să nu mai zic că îmi tot sare cursorul – dar asta am zis că nu o zic. Pe laptopul ălalalt nu-mi merge nici un fel de wordpress, pe ăsta da. Cineva să mă împuşte. Dacă e ceva care mă poate enerva până la a face crizele necesare, tocmai aţi aflat. Eheee, vedeţi bine, nu pot zice că nu mă distrez de minune.

Interesant e că nu-mi dau seama dacă e vina RDS-ului sau a laptopului, că şi aparatul în sine merge de tot rahatul. Aşa că, dacă mă aude Moş Crăciun, cred că vreau un laptop nou. Pe ăsta mic nu pot scrie, cum am spus, pentru că-mi sare cursorul şi mă apucă toate spumele mării. Cu voia dumneavoastră mă retrag să mai sparg o scrumieră.

Las’ să ningă…

Vorba cântecului, doar că mie nu-mi place când ninge. Sunt atâtea probleme cu zăpada în ţara asta încât trebuie să fii puţin, mai mult, naiv ca să te holbezi la zăpadă. Cade, da, cade. Însă, pe de altă parte să vedem: ambuteiaje, zăpadă rece dată jos de pe maşină, alunecuş, brrr, frig, nimeni nu dă cu nimic pe drumuri, frig – ştiu, mă repet. Ok, zăpada e bună la munte, acolo unde te duci special pentru asta, unde nu ai nevoie de maşină să ajungi la bancă, contabil, librărie, de exemplu – acum ziceam şi eu fix pe treaba mea. Adică zăpada ar fi ok dacă n-ar fi frig şi dacă oamenii ăştia de zic că ne conduc ar da cu ceva pe drumuri să se poată circula decent. Ştiu, cine nu şofează n-are de unde şti. Dar eu ştiu. Am mai zis că e frig?

Ei bine, eu trebuie să mă deplasez prin zăpadă. Asta pentru că banca nu vine la mine acasă. Sigur, contabila ar veni, dar cum banca nu vine îmi e tot una.

Să vă spun partea frumoasă. A început să ningă de douăzeci de minute. Eu în maşină, pe drum. Imediat s-a făcut pojghiţă de gheaţă pe sub puful de zăpadă. Toată lumea şi-a scos maşina, dar mai puţin de jumătate ştiu să şi conducă în condiţii nefavorabile. Aşa că ai două griji: să nu patinezi şi să-i fereşti pe proşti, că na. Dar asta n-ar fi, totuşi, problema majoră, ci faptul că se pune zăpada pe drum. Hei, şi iată că dispar benzile. Ei, bine, acum e acum, adică aici începe distracţia, pentru că mulţi nu pot să vadă linia imaginară. Eheee, şi mă mai întrebaţi de ce nu-mi place iarna. Mai bine un cântec vesel să cântăm. Ah, şi să nu uitaţi, n-am de gând să fiu mai bună de Crăciun, da?

Povestiri din grădina… lui Moş Crăciun

Vă păcălesc puţin cu titlul, dar, pentru început, da, chiar vreau să vă spun că mai avem vreo 30 de exemplare din „Crăciunul Mincinoşilor” dar… ei, da, încă mai găsiţi la Cărtureştiul din oraşul vostru. Totuşi, dacă nu aveţi o librărie Cărtureşti în oraş puteţi să comandaţi cartea de pe site. Nu de alta, dar dacă o comandaţi beneficiaţi şi de o reducere. Acum nu vă imaginaţi că ar mai fi prea multe în Cărtureşti, pentru că nu mai sunt. Cu cât vă grăbiţi să puneţi mâna pe ele, cu atât aveţi mai multe şanse să citiţi o poveste frumoasă de Crăciun.

 

*

 

Aia a fost partea de promo. Acum eu aş fi vrut să vă spun ceva, dar vă jur că am uitat cu desăvârşire ce. Adică, na, am uitat. De la o anumită vârstă păţeşti şi din astea. Şi cum nu mai am ce să vă spun din cauză de omisiune. Aşa că putem să zicem cu toţii nimic într-o linişte deplină.

Oh, aproape că mi-am amintit ce voiam să spun. Adică, eu zic aşa, Tritonicul să scoată vuvuzelele. Eu şi Ada am terminat „Sărutul morţii” şi prima noastră ieşire în lume e în Suspans.ro adică fix aici cu click. Adică, prima noastră ieşire în lume în formatul ăsta de Oana şi Andra (Ada) sau Andra şi Oana, cum vreţi voi. Îmi e tot una. Oricum nu vă veţi prinde care ce şi cum a scris. Nici eu nu mai reuşesc să mă prind acum.Bine, ideea e că Anastassia Marinescu şi Iolanda Ştireanu joacă, pentru prima oară, în acelaşi film. Mai apar şi alte personaje pe care unii dintre voi, poate le cunosc. O să vedeţi, poate că Stelian Munteanu vă spune ceva…

A fost şi vor mai fi

Lansări pentru cei mici, pentru cei mari şi pentru cei foarte mari 😀 V-am spus doar că Ivona a avut parte de un succes nemărginit. Ei bine, acum avem poze şi cu ilustratorul, fiul Ivonei Ştefan Georgescu. Da, va trebui să ghiciţi care e. Apropo, primul care-l va indica corect pe Ştefan va primi o carte. Hei, dar nu numai pe Ştefan, trebuie să-l găsiţi şi pe Tudor, celălalt fiu al Ivonei. Hai să vă văd la treabă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Să-mi dreg vocea şi…

…să glăsuiesc.

Fac bine, dacă vă întrebaţi. Că ştiu că unii nu pot trăi fără răspunsul cuvenit acestei întrebări. Dar am lucruri de făcut. Se mai întâmplă. După cum ştiţi vineri Ivona a lansat „Crăciunul Mincinoşilor” într-un cadru festiv, cu pom de iarnă şi decoraţiuni, la librăria Cărtureşti din incinta Muzeului Ţăranului. Tare frumoasă locaţie. Tare frumoasă lansare. Atât de prietenoasă, plină de copii, plină de părinţi, plină de o mie de lucruri frumoase. Şi datorită lui Candice copii au fost şi pictaţi pe faţă. Păi, da, m-aş fi pictat şi eu dar nu a mai fost timp. Niciodată nu mai e timp şi pentru mine 😦 Lasă, trece!

Acum mă pregătesc pentru Sibiu. Ce fac acolo nu vă spun încă. Vă spun după ce vin că aşa mi se pare mie a fi corect. În plus n-am primit încă afişul şi să vorbesc fără dovezi mi se pare prosteşte.

În rest, tot ce ştiu. Citesc: dacă nu sunt vampiri, vârcolaci sau alte din astea sunt îngeri decăzuţi. Adică am treabă, ce mai. Scriu la două cărţi şi trebuie să răspund la o grămadă de mailuri. Uhh, îmi e şi frică să mai deschid mailul. S-au adunat atâtea că unii, probabil, între timp, s-au sinucis. Probabil.

Ada a pus finish romanului „Sărutul morţii”. S-o creadă ea, epilogul a fost al meu. 😀 V-am spus că am scris cartea asta în colaborare cu Ada? Cred că da, dacă nu vă spun acum. Sunt la ultimele retuşuri apoi o pregătesc pentru mail, transmis, primit şi de aici ce-o fi vom vedea.

Acum să vă spun şi că am ajuns să dorm ca o pisică? Adică 80% din timp, mai bine nu vă spun. Dacă nu adorm cu cartea în mână, atunci adorm cu laptopul în braţe. M-o fi muşcat musca aia faimoasă? Ei, nu-i bai, m-oi trezi până la vară. Iarna hibernez, că na.

Am mai aflat că anul 2010 nu va rămâne în urmă, cică 2011 va fi tot aşa, adică de tot căcatul. Deci mna, cel puţin ştiu că până vine sfârşitul lumii ar trebui să stau închisă în casă. Da, ştiu, nu pare amuzant. Mai avem un an până la sfârşitul lumii şi eu mi-l plănuiesc fugind de lume. Ei, şi ce vă doare pe voi, a?

Am mai aflat că la băutură scriu prostii pe facebook. Aşa mi-a zis Candice, şi a zis să nu mai beau, cică gata. Dar eu nu băusem, pur şi simplu scriam prostii 😆 Oricum, ideea e că i-am convins pe oameni că nu e bine să mă lase să beau alcool. Nu că mi-ar face vreo plăcere, adică eu nu pot să simt plăcerea aia a alcoolului. Cred că sunt stricată. Mna.

A, v-am spus că scriu? Mai bine nu vă spun. Oricum, dacă Ivona a avut o mare surpriză pentru voi, în două, trei luni împreună vom avea o mare surpriză. Nu, să nu credeţi că vrem să vă facem o bucurie, pur şi simplu am descoperit plăcerea în a-l exploata pe Ştefan, fiul cel mare al Ivonei. Asta e, nu ne putem abţine, puştiul desenează prea bine. E vina lui că ne-a îndemnat la aşa ceva.

 

Ultimele veşti ar fi cam astea: din „Crăciunul Mincinoşilor” mai avem cam o sută de bucăţi, aşa că trebuie să vă grăbiţi să le cumpăraţi că altfel noi le dăm, nu stăm să facă pui.

 

A doua veste este că am decis să fac un grup de „prime” cititori. Adică un grup de cinci şase oameni care să citească manuscrisele înaintea oricui. Fireşte, nu şi înaintea mea. Şi să-mi dea idei. Sau să-mi spună ce le place şi ce nu le place. Pentru asta trebuie să vă înscrieţi aici pe blog. Nu am o idee despre cum vor fi selecţionaţi cei cinci sau şase, dar vor fi. Sigur, foarte subiectiv şi foarte pe pile, aşa că scutiţi-mă. Adică ăia de le zic pas să mă scutească.

 

Acestea fiind spuse cred că o să răspund la un mail, două. O, mamă!

Atenţiune!!!! Naţiune!!!!

Eu vă tot spun că vine Crăciunul, doar că e altfel. De data asta e momentul ca Moş Crăciun să aibă pretenţii. Ştiţi ce, eu zic că e corect. Eu sunt o mare fană a cărţilor, filmelor şi desenelor de Crăciun. Sigur, nu-mi place sărbătoarea în sine pentru că mă enervează cu „să fii mai bun”, „să dăruieşti”, „să ascultăm colinde”. Mai lăsaţi-mă, mai buni decât cine, de cât ce sau decât când? Că nu mă pricep eu prea bine. Iar colindele, la naiba, sunt tot alea. Mai schimbaţi-le. Că sunt sătulă. An de an aceleaşi. Păi de aia a venit cartea asta, să mai vină şi Moş Crăciun cu pretenţii, că noi le tot avem. Şi, în sfârşit, ceva din clasicul Crăciun se schimbă. Vorba lui Vania, parcă moşul nu mai e acelaşi fraier de odinioară. S-a maturizat şi el.

Şi acum că aţi priceput eu zic să vă scormoniţi prin buzunare şi să veniţi vineri la lansare. Sigur, acceptăm şi plata ramburs sau prin bancă. Nu asta e problema. Voi cumpăraţi! Vă asigur că e o carte tocmai bună pentru a o dărui. Cu 20 de lei nici nu vă faceţi de râs şi păreţi a fi şi eleganţi, cu gusturi rafinate – chiar dacă nu e aşa 😀

Ei bine, citiţi cu atenţie afişele şi veniţi la lansare. Sigur că vom avea şi un pişcot, şi ceva de a face pişcotul să alunece bine pe esofag. Aşa că nu vă sfiiţi. Noi vă aşteptăm. Am impresia că o să vină şi ceva Crăciuniţă, dar vom vedea 😛

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Invitaţie… la un altfel de Crăciun

Ivona Boitan, Ştefan Georgescu, Candice Luana Dragotă şi eu vă invităm vineri, 10 decembrie, ora 18:30 la Muzeul Ţăranului Român-Cărtureşti pentru a petrece o bucăţică de Crăciun alături de Ivona, în mod special. Pentru că, da, aşa cum aţi ghicit, vineri se va lansa cartea „Crăciunul Mincinoşilor”. O carte pentru cei mici care poate avea învăţături şi pentru cei mari. Sau pentru cei mare care-i pot învăţa pe cei mici. Cartea e ilustrată de fiul Ivonei, adică Ştefan Georgescu şi arată chiar foarte bine. Adică copiii, pe lângă un text savuros, vor beneficia şi de o grafică chiar mişto. Pentru că Ştefan, la cei aproape 18 ani ai lui e super talentat, frate – aşa e vorba.

Aşa că vă aşteptăm cu mic cu mare la Cărtureşti, aşa cum v-am spus mai sus. Repetaţi după mine 😀