Cu juma de neuron…

… n-ai cum face treabă bună. Noroc că nu e şi portocaliu neuronul meu, că atunci chiar că eram pa.

 

Azi a fost ziua Ivonei Boitan, ştiţi voi, scriitoarea Ivona Boitan. Sper că e bine şi sănătoasă. La mulţi ani şi aici!!!!!

 

Înainte de-a ajunge la muze, trebuie neapărat să vă spun. M-am dus să-mi vizitez manichiurista, da, aşa, doar în vizită la salon. La o bârfă de salon, vorba aia. După ce am plecat, frig al dracului. Aşa că am mai stat vreo trei minute în parcare să încălzesc şi dezaburesc maşina. Zis şi făcut. Întorc, plec, drum lung. La un moment dat, să-i zicem momentul t0, se aburesc geamurile. Hmm. Adică maşina era înfierbântată, n-ar mai fi trebuit, nu? Clar că nu. Bine, n-ar fi trebuit oricum să se aburească luneta pentru că merg pe climatizare şi… ştiţi şi voi. Dar fie, dau drumul dezaburirii. Nimic. Dar nimic. Era tot mai mult abur. Nu mai vedeam nimic. Sigur că nu, doar sunt blondă. Era ceaţă. Cum să dezaburesc ceaţa?

 

Ziceam de muze. Ei da, nu ştiu cum o fi. Clar, artiştii masculi îşi iau muze femei, artiştii femei(?!) chiar nu ştiu să vă spun. Dar ar fi logic să le „muzuiască” un mascul. Sau nu? Sau o floare. Sau o pisică. Sau ceva de genul. Oi fi eu anormală, dar pe mine mă „muzuieşte” Mana. De câte ori mă întâlnesc cu ea îmi vine cheful de scris câte ceva. Aşa mi-a ieşit şi asta. Asta o fi şi datorită faptului că e una din puţinele persoane pe care le ascult pentru că îi înţeleg limbajul? Adică eu ascult pe toată lumea, dar unii parcă vorbesc chineză. Sau nu ştiu eu să îi ascult? Vedeţi? Trebuie să-mi pun întrebarea asta, pentru că, da, e posibil ca pe unii să nu ştiu să-i ascult. Sau să-i înţeleg. În fine, până la urmă nu scrie niciunde că ar fi datoria mea umană să înţeleg pe toată lumea. Ştiu că sunt Dumnezeu pe pământ, dar totuşi.

 

Tot „din cauza” Manei, azi am ajuns la Trifu. Lăsaţi, aflaţi voi cine e dacă vreţi. O, Doamne. Da, doi doctori am în Spitalul Militar şi nici unul nu e cu toate piuliţele, dacă mă înţelegeţi. Cineva mi-a zis că atrag nebunii, n-am ce face, nu e vina mea. Da, măi, dar atrag nebunii deştepţi. Asta este diferenţa.

În rest nu mai am chef să vă spun nimic. Aş avea, dar cred că tocmai m-a pălit lenea. Şi dacă n-ar fi serialul meu preferat de pe AXN la ora 12, atunci zău că aş dormi bubă.

Anunțuri

10 comentarii la “Cu juma de neuron…

  1. Pingback: Cu juma de neuron… - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Bine ca ai dezvaluit motivul, fiindca ma pregateam sa-ti spun ca te-a aburit manichiurizda. Ai inteles, sau trebuie sa-ti traduc din chineza?
    Hun Tao!

  3. Pingback: Tenebre – 2 | Caius

  4. Canguru’, tradu 😀

    Adrian, pai m-a facut mama, eu n-am nici o vina.

    Ionut, da, si tocmai cand ziceam si eu, ca omul, ca perioada zapacelii a trecut, da’ de unde. 😆 E mai rau ca anul trecut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s