Total pe lângă

Dacă mă întrebaţi ce se întâmplă la Cotroceni, habar nu am. Nu am mai urmărit o ştire sau un talk-show de când a venit sfârşitul lumii. Sper că sunteţi conştienţi că sunteţi toţi morţi.

Am scris mai mult de mână şi mi-a fost al dracului de greu să transcriu.

Am făcut trailerul ăsta. Mulţumiri speciale lui Amourdejour.

Am meditat.

Am aflat că sunt în fel şi chip, de nici eu nu-mi puteam închipui.

Mă duc la dans şi la zumba, orele mele de uitare totală. Doar paşii trebuie să mi-i amintesc. Restul nu mai contează. Lucrez la câteva proiecte.

Ai mei mă duc pe colo şi pe dincolo de parcă aş avea doi ani.

Sunt obosită mai tot timpul, dar pentru unele lucruri merită să mă scol la nouă.

Nu mai încerc să înţeleg nimic, pentru că mi-am dat seama că nu fac decât să mă complic şi mai tare. Răspunsurile vin ele când vor, nu când vreau eu. Asta e clar. Oricum nu prea mai am timp să gândesc, în ultimul timp cad lată de cum văd patul.

Unele lucruri nu sunt deloc aşa cum par sau aşa cum sunt spuse. Dar cui îi pasă? Că nu degeaba e fiecare cu adevărul lui pe lumea asta. E bine să fie aşa, cred că e bine.

Aş fi vrut să vă spun o poveste interesantă. Am scris-o în minte de câteva ori, pe alocuri era şi amuzantă, dar mi-a pierit orice chef de-a scrie. Sunt după o zi lungă şi agitată, poate că am nevoie doar de somn. Voi… distraţi-vă!

Reclame