Eu nu am timp…

Nu am timp de blog. Nu am timp de scris. Nu am timp de scris nici ce vreau eu. Viaţa e aşa cum vrea ea. Azi e caldă, mâine e rece sau ziua le combină.

Şi când să am timp? Mă pregătesc să plec în Israel, dar înainte de asta învăţ tango brazilian cu Alex care e profesionist (sigur că nu pentru Israel, ci pentru următorul trailer). Mai sunt şi orele normale de dans. Acolo lumea urlă la mine că cică iau meditaţii 😀 În zadar le spun că eu învăţ „la meditaţie” doar tango brazilian. Mă întreb dacă în Costa Rica se dansează aşa ceva.

Am un nou proiect incitant. O revistă de dans. Chiar dacă la început ideile au fost doar structurale, acum se înghesuie. Şi am impresia că o să iasă ceva drăguţ, ba chiar vandabil. Normal, gândul meu a ajuns deja la mega lansarea revistei. Pe lângă asta, mai sunt şi altele, o groază. Deja m-am săturat de întâlniri. Uneori am prea multe pentru o singură zi, iar seara ajung acasă un fel de zombi. Mă târăsc până la pat unde rămân zăcând şi torcând 😛

Ştiu din ce în ce mai puţine despre ce se întâmplă în ţară. Cum se întâmplă. De ce, ştiu. Pentru că suntem tâmpiţi şi acceptăm.

De mai mult nu mai sunt în stare. Când mă aşez în faţa calculatorului, chiar dacă aş vrea să scriu, mă ia somnul. Dacă am ceva interesant de spus nu ştiu cum să formulez, pentru că jumătatea mea de neuron doarme. Iar dacă mai am şi ceva de făcut pentru mine, e clar că nu am timp să fac. Tot ce îmi doresc e ca mâine să ajung să fac cumpărături, restul nici nu mai contează. Plzzzz, vreau să fac cumpărături. Atenţiune, nu shooping, doar nişte amărâte de cumpărături şi poate să spăl şi maşina. Cer eu prea mult?